Icoane din vremea lui Mihai Viteazul şi Matei Basarab, scoase la vânzare

Icoane din vremea lui Mihai Viteazul şi Matei Basarab, scoase la vânzare



Icoane din vremea lui Mihai Viteazul şi Matei Basarab vor fi puse în vânzare la licitaţia de valori tradiţionale, inclusiv colecţia de icoane pe sticlă Cecilia Cuţescu-Storck, organizată online, pe 9 iulie, de casa Artmark.Colecţia artistei Cecilia Cuţescu-Storck, scoasă la vânzare, este formată din şapte icoane pe glajă realizate în ateliere transilvănene în secolele XIX-XX şi au preţuri de pornire cuprinse între 150 şi 500 de euro.Cecilia Cuţescu-Storck este prima femeie din Europa care a predat la o catedră de arte decorative, în cadrul Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, dar şi o importantă activistă pentru drepturile femeilor din România.

 

Potrivit Artmark, cea mai valoroasă dintre icoanele de colecţie puse în vânzare, cu un preţ de pornire de 4.000 de euro, datează din epoca lui Matei Basarab din prima jumătate a secolului al XVII-lea şi îl are reprezentat pe Iisus Răstignit. O impresionantă apariţie, în licitaţie, este şi o icoană împărătească pe lemn – “Iisus Hristos Împărat şi Mare Arhiereu”, cu un preţ de pornire de 3.500 de euro, realizată în jumătatea secolului al XVIII-lea în Ţara Românească.

 

În licitaţie se regăsesc şi mai multe ii şi costumele populare româneşti din Ţara Oaşului, Ţinutul Pădurenilor sau zonele Argeş, Vâlcea şi Olt, cu preţuri de pornire între 200 şi 500 de euro. Piesele unicat sunt realizate din pânză de bumbac, ţesută manual cu mătase.

 

De asemenea, este pusă în vânzare o colecţie de 13 covoare basarabene, olteneşti şi munteneşti, cu preţuri de pornire între 100 şi 1.000 de euro.Loturile sesiunii vor putea fi vizionate la Palatul Cesianu-Racoviţă sau online pe www.artmark.ro. AGERPRES/(A – autor: Florentina Peia, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Adrian Dădârlat)

 

Sursa foto: artmark.ro
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.



Citește mai departe

Răzvan Cornici:

Răzvan Cornici:




Poveste, culoare, geometrie – acestea sunt cuvintele care pot defini lucrările lui Răzvan Cornici. Excelent ilustrator şi desenator, artistul transforma banala hârtie colorată în naraţiuni fascinante. Într-unele dintre ele, apar telefonul mobil, bicicleta sau… căţelul dumneavoastră 🙂 Născut la Timişoara, în 1980, Răzvan Cornici se defineşte ca ilustrator independent şi sculptor în hârtie. Cu studii de Grafică şi Design, absolvent al Universităţii de Vest, artistul desenează în creion şi tuş, iar mai nou insistă asupra colajelor de hârtie 3D. Lucrările lui Răzvan Cornici decorează în primul rând cărţi pentru copii. Aşa de pildă, Valize – 2015, Grupul lui Ciufulici – 2014, Cartea robotului- 2014 ori Sania lui Moş Crăciun – 2012. Lumea pe care o înfăţişează în culori puternice, prin tăieturi la milimetru în carton colorat şi soluţii geometrice ingenioase, e una de poveste. Poţi urmări lupta lui Făt-Frumos cu zmeul, un cavaler al Mesei Rotunde luptând cu balaurul, o baladă de dragoste în care o domniţă îmbrăţişează un erou victorios în turnir. Răzvan Cornici desenează, decupează și lipește laolaltă personaje, mașinării și peisaje din hârtie pe care le aşează în rame somptuoase ca şi când ar face parte din galeriile unor castele medievale. Un castel dintr-o lume fantastică este şi atelierul său din Timişoara din care pornesc prin lume, la târguri şi licitaţii de artă, zeci de personaje. Desenul minuţios, atenţia concentrată asupra detaliilor şi armonia fără greş a culorilor înnobilează materiale comune precum hârtia sau cartonul. Lucrările, aparent simple, sunt în fapt adevărate scenografii ca în teatrele de păpuşi cu care saltimbancii de odinioară colindau cetăţile şi oraşele adunând târgoveţii la reprezentanţii plătite cu un ban de om. Sceneta e fotografiată, iar tabloul 2D stă mărturie pentru modestia unui artist sofisticat. Unele lucrări, mai mult decât altele, par să dezvăluie o misiune secretă. Nu numai lumile fantastice, cu personaje fabuloase, trebuie să fie colorate, pline de armonie, frumoase. Ci şi lumea în care trăim noi. Răzvan Cornici desenează scene urbane pe care nu te mai saturi să le priveşti, indiferent dacă ai 3 ani, 44 sau 78. Sunt atât de atent desenate şi atât de coerente în substanţa lor conceptuală încât aproape că le ghiceşti ambianţa, sunetul. Privind o astfel de lucrare ai senzaţia că tocmai ai deschis o cutie muzicală. Ai deschis o cutie muzicală şi cineva drag te va îmbrăţişa. Lucrarea donată pentru Crucea Roşie este chiar despre acest subiect. Despre dragoste. Se numeşte “Îndrăgostiţii” şi este un colaj volumetric. Cei doi amorezi – în ţinute de casă la modă după câderea lui Napoleon al III lea, exprimă o bonomie burgheză liniştitoare. Trandafirii şi căţelul te duc cu gândul o felicitare “home sweet home” sau “felicitari pentru căsătorie!”. Dar lucrarea nu este dulceagă. Privirile magnetizate ale celor doi cuprind şi o interogaţie: “Tu eşti? Te-am găsit în sfârşit?” Viaţa decupată în hârtie. Răzvan Cornici. Editor web: Liviu Cojan



Citește mai departe

Codruța Cernea: Ordine, liniște, culoare

Codruța Cernea: Ordine, liniște, culoare




Ordine, linişte, culoare – acestea sunt cuvintele care o definesc pe Codruţa Cernea. Pline de lumină, lucrările ei par un refugiu din cotidian, dar sunt de fapt priviri atente, concentrate la gesturile noastre de zi cu zi. Codruţa Cernea e preocupată de cum arată spaţiile în care ne mişcăm cu toţii: edificii publice, piaţete şi clădiri de locuit, parcuri, grădini. Un oraş e frumos, explică ea, pentru că reflectă o bogăţie interioară şi lucrul în armonie a oamenilor. La fel ca în tablourile ei 🙂 Născută în 1979, Codruţa Cernea a absolvit Universitatea de Arte din Bucureşti. Lucrările sale, artă figurativă şi abstractă deopotrivă, îmbrăţişează o paletă de culori mai degrabă delicată, dar sunt puternice prin structura lor, dar şi prin ideile cărora le dau chip. Numele expoziţiilor sale sunt relevante: “Aura brută a existenţei” şi “Singuri împreună” la Bucureşti, “Totul este adevărat pentru că aşa am pictat” la Târgu Mureş, “În nici un alt timp, în niciun alt loc” la Dusseldorf, sau “Mergând spre Răsărit” la Londra. Lucrarea donată către Crucea Roşie se numeşte “Peisaj de Seară” şi a fost pictată în 2016 în timpul unei rezidenţe artistice la Dusseldorf, în seria – “No other place, no other time”. Au fost zile pline de energie pozitivă, iar artista speră că ea va ajunge şi la cei care vor licita pentru tablou pe 2 iulie. Dusseldorf are o rezonanţă cu totul specială în amintirea ei. Codruța Cernea: Se numește „Peisaj de Seară”. Am pictat-o în 2016, în timul unei rezidențe artistice în Dusseldorf. Acolo mi-am amintit de o vacanță în zona Deltei și izolarea trăită. E o senzație că ești la capătul lumii. Părea să nu se întâmple nimic. Totul părea încremenit. M-am jucat cu aparatul foto și mi-a plăcut foarte mult să asociez fragmente de corp cu fragmente din peisaj, dar să inversez. Proporțiile, corpul a apărut în prim-plan, supradimensionat și ce era în fundal era mai mic. Nu e sigur că frumuseţea poate salva lumea, singură, dar Codruţa Cernea e convinsă că frumuseţea e foarte importantă pentru vieţile noastre, în sensul cel mai practic al termenului. Contrar prejudecăţii cinice că “frumosul e inutil”, investiţia în frumuseţe e eficientă şi durabilă în timp. Codruța Cernea: Este o reflectare a unei bogății interioare, a unui nivel la care am ajuns, poate e şi reflectarea unui tip de colaborare între oameni, în sensul în care mai mulți oameni încep să lucreze împreună și fiecare vin cu aptitudinile lor şi împreună creează ceva mult mai valoros decât ar crea individual. Chiar e un exemplu într-un documentar despre clădiri, cum o clădire care e și frumoasă, nu doar utilă, are șanse mult mai mari să reziste în timp, să fie salvată, conservată datorită calităţilor ei estetice. În schimb, o clădire care e spațiu strict utilitar are șanse ca odată ce utilitatea dispare, să dispară și clădirea. Elena Tănase: De ce pictați?Codruța Cernea: Mi-am pus această întrebare, în primii ani, aproape în fiecare zi. Mă întrebam de ce merg la atelier, mă întrebam de ce? Nici nu pot să-mi dau seama dacă pentru că am perseverat atât de mult a devenit activitatea preferată sau perseverând am descoperit lucrul la care trebuia să ajung și care era cumva destinul meu. Probabil e activitatea cu care mă identific cel mai mult. Dacă iau celelalte straturi cu care mă pot defini, ajung la pictor, e ultimul strat. sub el mai există și altceva, dar e esența ființei mele și e rezolvarea pe care o am la orice întrebare, la orice dilemă. Dilemele apar în faţa Codruţei Cernea la tot pasul. Când am vizitat-o în atelierul ei din Bucureşti, tocmai terminase o nouă lucrare din seria “Peisaje pentru dorinţe pierdute”. O serie în care experimentează renunţarea la control: Codruța Cernea: Ca pictor poţi să ai o viziune exactă despre cum ai vrea să arate. Or, mai nou, eu îmi stabilesc o compoziţie, adică pun formele mari pe pânză, dar după aceea felul în care le voi picta pe fiecare, las tot mai mult să se întâmple lucruri. În felul aceasta ajung să fiu eu însămi foarte surprinsă. Portretul de sus, după ce l-am schimbat de nenumărate ori, soluția la care am ajuns e la final. Luni am încercat ceva care m-a adus la această formulă. Dar nu așa m-am gândit că va fi. Lucrarea e o surpriză reală și pentru mine. Asta mi se pare cel mai interesant acum, să las mediul picturii care e foarte bogat şi are un geniu al ei să se manifeste. Deocamdată, încă lucrurile sunt controlate, dar să vedem unde ajungem. Editor web: Liviu Cojan



Citește mai departe

Un meșter bizantin de secol XXI

Un meșter bizantin de secol XXI




Atenţie, curaj, grijă faţă de durerile celorlalţi – acestea sunt cuvintele care îl pot defini pe sculptorul Aurel Vlad. Personajele sale spun poveşti. Vesele, triste, simple, complicate. Viaţa, aşa cum e ea. Născut în 1954, la Galaţi, Aurel Vlad şi-a terminat studiile universitare de artă în 1984. Din 1990, este profesor de sculptură, la Universitatea de Arte din Bucureşti. Decorat cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler şi onorat cu diverse premii în lumea artelor din România, Aurel Vlad a expus la Veneţia, Roma sau Ravenna, la Berlin, Stturgard, Bonn sau Munchen, la Londra, Nisa sau Amsterdam.Când ne-am îndreptat spre atelierul unde Aurel Vlad lucrează de 30 de ani, credeam că vom vizita un singur personaj de poveste. Am întâlnit o întreagă adunare – fiinţe care au multe de spus, o fac în cea mai deplină tăcere. dar culmea! reuşesc să o facă păstrând cea mai deplină tăcere. Aurel Vlad: Sunt creaţia mea. Eu am orgoliul să cred că le dau viaţă şi din cauza asta mă gândesc la ele ca la nişte fiinţe vii, le-am spus că ele pleacă în lume, ca şi când ar avea picioare, dar pleacă pe calitatea artistică a lor. Ele vorbesc. De aceea oamenii le-au acceptat şi au nevoie de ele.Când eşti în mijlocul unor opere de artă, povesteşte Aurel Vlad, o lucrare te va chema în mod special pentru că de ea ai nevoie cel mai mult. Mie privirea mi-a fost atrasă imediat de mulţimea a 333 de personaje – pelerini, soldaţi, manifestanţi? “Unde merg luptătorii din faţă?” am întrebat, gândindu-mă că sunt foarte curajoşi – înfruntă prăbuşirea. Ei bine, cine poate răspunde la întrebarea “Unde mergem?” deţine cel puţin cheile universului. Lucrarea “O lume aproape fericită” este o metaforă a vieţii însăşi.Aurel Vlad: Fericirea e de scurtă durată. Lucrarea mea vrea să spună că atunci când nu va mai exista suferinţă, şi lumea va fi fericită. Cele 333 se mişcă într-un val de bucurie, entuzism, apoi obosind, gesturi ale oboselii, până la prăbuşirea totală. Dar eu am vrut să vorbesc despre viaţă. Este o metaforă a vieţii şi am încercat să o exprim prin gesturi. Gesturile sunt foarte importante şi încerc să exprim sentimentele, emoţiile prin gesturile cu care oamenii vorbesc. Am modelat fiecare personaj în ceară, dându-i o expresie la care mă gândeam atunci, bucurie, entuziasm, etc, sunt şi bărbaţi, sunt şi femei. Sunt turnate în zinc, le-am pictat în roşu, îmi place roşu, faţă de griul zincului, e un contrast care îi pune în evidenţă expresia. Atelierul acesta în care lucrez de peste 30 de ani… Îmi place pentru că el se schimbă, nu zilnic, dar în anumite perioade, parcă este un alt atelier. Datorită populaţiei care vieţuiesc în el, când spun populaţie, mă refer la lucrările care vieţuiesc în el. În cei 30 de ani au trecut prin atelier o mulţime de lucrări care acum umblă, aleargă prin lume şi în momentul în care ele se aflau în atelier era aglomerat. Acum este un spaţiu mai aerisit decât altă dată, cele mai multe lucrări sunt de vreo doi ani… Auriga, Haina, Coşmarul, Om în umbră, Prăbuşirea, Icar, Pieta, Fiara rănită, Om Rănit, Deznădejdea, Durerea – stări şi sentimente umane care au căpătat chip. Ai spune că un atelier în care s-au adunat atâtea necazuri omeneşti te răvăşeşte. Şi într-adevăr forţa acestor trăiri nu se risipeşte nici când “Salvarea vine din cer” sau când vezi “Omul călcând şarpele” sau te concentrezi ca să răspunzi la cel mai plin de iubire “Hai, mergi!” Cum se face că vârtejul acesta omenesc nu este apăsător?Aurel Vlad: Arta vindecă. Nu trebuie să o spunem noi, e constatată demult că arta are acest efect de a vindeca. Şi cred că eu mă aflu în această profesie, dincolo de darul, vocaţia mea pe care mi-am dezvoltat-o în această credinţă: că pot să vindec. Nu sunt doctor, dar într-un fel încerc să vindec şi eu ceva. Elena Tănase: Primul pas spre vindecare este să spui ce te doare.Aurel Vlad: Sigur că da, artiştii lucrează cu acest spirit al inocenţei, adică reuşesc să rupă barierele sociale, de comportament, şi să vorbească despre ei, de interiorul cel mai profund al lor, care de obicei este ascuns în relaţiile convenţionale. Şi din cauza asta cred că ajungând la o puritate, reuşesc să transmită şi să facă şi pe alţi oameni să recunoască acel lucru şi poate chiar îi ajute. Lucrarea aleasă pentru licitaţia Artmark, de pe 2 iulie, pentru Crucea Roşie este un astfel de exerciţiu de vindecare. Meşter bizantin de secol XXI, cum se declară şi apărător al Omului, Aurel Vlad ar fi putut să doneze o lucrare mai uşor de acceptat, o icoană. A preferat să ofere mai mult: o lucrare reprezentativă, de autor, parte, dintr-o serie care se găseşte deja în colecţiii particulare: “Spaima”. Când priviţi “Spaima”, gândiţi-vă câţi dintre noi avem curajul să ne privim spaimele în ochi?Aurel Vlad: Am făcut trei lucrări de dimensiunea aceasta: Gesturile spaimei în momentul în care ea este, când personajul a consumat toate celelalte gesturi de apărare în faţa unei spaime. Ai momentul de revoltă, de luptă, până când ajungi să nu poţi să elimini spaima, organismul încearcă să se apere şi atunci există momentul acela al înfăşurării, acela cu braţele, a corpului, a inimii, a sufletului, încercând parcă să devină fetus, atom, ceva care să nu poată fi atins de primejdie. Elena Tănase: Dacă vorbim despre spaimă înseamnă să o şi depăşeşti. Aurel Vlad: Da. Normal. Dar spaima este şi un instrument de apărare. Dacă nu ne-am speria, nu ne-ar fi frică, nu ştiu, ce ne-am face în faţa unui urs? Ursul va rămâne tot violent cu noi, şi noi ce să facem? Să ne ducem să îl îmbrăţişăm ca pe un ursuleţ de pluş? Nu, există acest instinct de apărare care ne ajută să evadăm şi să ne apărăm. Sigur, eu mă gândesc mai mult la angoase, singurătăţi, când mă gândesc la spaimă, nu neapărat la întâlnirea cu ursul. Carierele, alergatul după branduri, vacanţe şi distracţii, ori replici deştepte azvârlite celorlalţi, ne pot ocupa mult timp. Dar când se face linişte, nu e aşa că începem să semănăm cu fiinţele lui Aurel Vlad? Numai dacă avem noroc, cu îndrăgostiţii din “Hai, mergi!”Editor web: Liviu Cojan



Citește mai departe

Lumea prin ochii unei acvile

Lumea prin ochii unei acvile




Putere, arhetip, curaj – acesta este Mircea Cantor. Recunoscut ca unul dintre cei mai mari artişti contemporani, lucrările lui Mircea Cantor pot fi văzute şi la Centrul Pompidou de la Paris şi la Reina Sofia la Madrid, dar şi la Sydney sau Tokio. Artistul e direct, surprinzător, conectat perfect la tehnologia secolului 21. Pe care o foloseşte ca să exprime adevăruri vechi de când lumea. Născut în 1977, la Cluj, Mircea Cantor încearcă să îmbrace incertitudinea și complexitatea vieții cu gesturi simple. Abordează medii diverse: fotografie, sculptură, video, desen și instalație. Lucrările sale sunt expuse în muzee de artă contemporană la Paris, New York sau Madrid. Printre expoziţiile recente se numără: “Ruinele tale sunt steagul meu” la Roma în 2017, ” Adjective to your presence ” la Tokyo în 2018, ” Vânătorul de imagini ” la Paris şi “Înainte” la Nantes, anul trecut.Mircea Cantor e aproape imposibil de prins în cuvinte. Un motiv tehnic ar fi că cel mai adesea artistul îşi exprimă ideile, mesajul, spune poveşti adevărate mai ales prin înregistrări video şi instalaţii multimedia. Ca să înţelegi trebuie să vezi sau să fii acolo. Un alt motiv este adâncimea conceptuală a ceea ce înţelegi din ceea ce îţi arată Mircea Cantor. Încă un motiv este că o dată ce ai prins ideea din zbor, uneori zbor la propriu, ea se multiplică în straturile cele mai profunde ale conştiinţei. Mircea Cantor evocă arhetipuri. Iar în faţa ceremoniilor pe care artistul ţi le desfăşoară înaintea ochilor nu poţi decât să deschizi bine ochii. Să vorbeşti în timpul unui ritual echivalează cu o blasfemie. În faţa instalaţiilor şi scenografiei lui Mircea Cantor, simţi nevoia să taci. Omul te ia de mână şi te duce la templu.Ce altceva decât un îndemn la esenţial va să însemne momentul “Sic tranzit gloria mundi” prezentat la Sydney în 2014? Aşa trece gloria lumii e un traseu luminat de artificii care se termină într-un minut şi patruzeci de secunde.COM sic tranzit gloria mundi.Şi nu e aşa că tresăriţi în faţa simplităţii absolute a femeilor din toate timpurile cu măturile lor benigne, fiinţe care îşi croiesc soarta din gesturile casnice cele mai banale? Reprezentaţia “Tracking hapiness” – Luând urma fericirii, gest ce trebuie făcut mereu şi mereu şi mereu, ca respiraţia, Tracking happines prezentată în 2014 la Zurich are ceva din filonul de aur vechi din Citadela lui Saint-Exupery – Citadela cu principe, templu, dansatoare misterioase, apărători loiali, trădători. aliaţi şi duşmani, în care toate – inclusiv moartea, boala sau trădarea sunt la locul lor, incluse în ordinea lumii.De altfel, Mircea Cantor, artistul distins cu premiul Ricard în 2004 şi premierul Marcel Duchamp în 2011, pentru maniera surprinzătoare în care include obiecte comune în reveriile sale plastice, a debutat în 2017 în scenografie cu “Micul Prinţ” – cea mai răspândită carte din literatura franceză din toate timpurile.Din narativul acesta atât de puternic, dar atât de mân gâietor face parte inclusiv lucrarea pe care Mircea Cantor a ales să o doneze organizaţiei de Crucea Roşie pentru ajutorarea familiilor care au nevoie de alimente şi medicamente. Se numeşte “Maternitate”. Unii vor spune că seamănă cu o icoană. Puteţi licita pentru ea pe 2 iulie la licitaţia Armark. Veţi avea o icoană desenată de marele Mircea Cantor.Dar mai mult decât atât. În 2011, Mircea Cantor a primit mână liberă de la Muzeul Vânătorii şi Naturii din Franţa să exprime conceptul de “teritoriu” – adică întindere, pâmânt, cer, proprietate, apartenenţă, apărare. Ei bine, personajul central al poveştii video înfăţişate de Mircea Cantor este un vultur dresat să vâneze drone înălţate ilegal în preajma unor obiective sensibile, baze militare de pildă.Acvila învinge drona, inamicul, intrusul. Acesta este citadela lui Mircea Cantor. Să faci sau nu parte din ea e o chestiune de opţiune personală. Dar e sigur că presupune curaj. Curajul de a afirma binele.Aquivila non capit muscas. Vulturul nu prinde muşte. Vulturul nu îşi pierde vremea cu meschinării. Îşi apără citadela şi tot ce al ei. Punct.Editor web: Liviu Cojan



Citește mai departe

Felix Aftene: Prezență, memorie, fantastic

Felix Aftene: Prezență, memorie, fantastic




Prezenţă, memorie, fantastic – acestea sunt cuvintele care pot defini lucrările lui Felix Aftene. Picturile sale încep deseori cu filmări în care artistul însuşi este personajul principal – o formă de implicare directă în spaţiul care va apărea pe pânză. Felix Aftene s-a hotărât să doneze o lucrare pentru Crucea Roşie – un Icar contemporan într-un peisaj de secol 21. Multe din lucrările sale se găsesc în muzee sau în colecţii private în Statele Unite, Germania, Elveţia, Franţa, Danemarca, Ungaria sau Israel. Născut la Vaslui, în 1972, Felix Aftene a absolvit Pictură Murală la Academia de Arte Vizuale de la Iaşi, ca şef de promoţie. Şi-a încheiat studiile cu un doctorat. Este autorul lucrări de artă monumentală semnificative pentru oraşul contemporan. Felix Aftene e un artist consacrat. A expus la Iaşi, Sibiu, Bucureşti, dar şi la Londra, Paris, Nurenberg, Copenhaga sau Berlin. Numele expoziţiilor sale exprimă intersecţia dintre memorie şi fantastic care îi domină creaţia: “Memoria Spaţiului”, “Spiritul culorii albastre”, “Măşti şi feţe”. Atelierul lui Felix Aftene e un fel de peşteră a lui Aladin sau … un sălaş de vrăjitor. În orice caz, cum se întâmplă în cazul tuturor celor care îşi iau libertatea să trăiască mai degrabă de capul lor şi se încăpăţânează să privească lumea dinspre cotlonul lor, nu prin lentile prefabricate, spaţiul în care Felix Aftene e unul foarte personal. Privindu-i lucrările – chipuri, măşti, taxonomii – ai senzaţia că faci conversaţie cu personajele lui Fellini, celecare ne atrag atenţia că toţi jucăm câte un rol pe marea scenă socială şi că nu e cazul să ne luăm măstile prea în serios. Îndreptându-ne privirea spre alte lucrări, vedem cum Iaşiul – măsluit de arhitectura comunistă îşi recroieşte vechile mistere. Fiinţele lui Borges intersectează pânzele într-o evidentă foame după fantastic, după imaginar. Felix Aftene: Am spus „Cartea ființelor imaginare”, chiar Borges adună în cartea lui, Cartea Fiinţelor Imaginare, aduna toate ființele imaginare care au fost inventate de omenire, de la unicorn, sirenă și el ia primul text de unde apare această idee și le culege pe toate. Toată lumea ştie ce e un înger sau un unicorn, dar nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu toate acestea, el e atât de real încat nu îţi poţi imagina lumea reală fără aceste fiinţe imaginare. Lucrările mele sunt ca o carte care descriu o lume, o lume imaginară, iar despre imaginar se poate vorbi foarte mult. Din punctul meu de vedere, imaginarul este foarte important, e chiar mai important decât realitatea. Şi nu numai pentru mine, ci pentru orice artist. Vin aici în atelier, tocmai pentru a decola în această lume imaginară a mea. Aici reușesc să mă regăsesc și să construiesc discursul pe care mi-l doresc. De multe ori durează ani de zile. De pildă, această serie mi-a luat 5 ani. Lucrarea donată pentru Cruce Roşie şi care urmează să fie scoasă la licitaţie la Artmark, pe 2 iulie, ca să devină alimente şi medicamente, desenează aceeaşi intersecţie dintre realitatea cea mai brută şi imaginar. “Apostatul”/ Lapsted în engleză înfăţişează un Icar plutind peste vestigiile industrializării din comunism. Felix Aftene: Lucrarea a fost aleasă de mine pentru că mi s-a părut o lucrare iconică pentru proiectul ăsta, face parte dintr-un catalog care a apărut la Polirom cu ani în urmă și cu acest proiect am luat premiul național pentru pictură. E un soi de Icar post industrial. Am vrut să recitesc această poveste mitologică, am vrut să văd cum arată un Icar în contemporaneitate. Evident că planurile sunt mult mai multe când începi să îţi construieşti un discurs. Cu ani în urmă vizitasem muzeul de istorie naturală, văzusem toate acele ființe împăiate în vitrine, multe nu mai există în regnul animal, și am făcut un soi de paralelă cu acești Icari, cu aceste aceste personaje care plutesc peste acest peisaj post industrial fotografiat de mine în zona industrială a Iașiului și mi-am imaginat muncitorul de altadată care se înălța, construia comunismul, iar acum, dupa Revoluție, toate aceste fabrici nemaifuncționând, acești icari sunt în picaj într-un fel, dar nu e o apocalipsă, nu despre asta e vorba, că întotdeauna o apocalipsă aduce cu ea şi o renaştere. Pânzele cu Icari nu jubilează şi nu deplâng prăbuşirea comunismului şi închiderea fabricilor în tranziţie. Felix Aftene e pur şi simplu atent şi spune şi celorlalţi ce vede. E atât de atent încât cu multe luni înainte de izbucnirea tulburărilor din Statele Unite şi înainte ca iliberalismul să provoace un soi de scurt-circuit în funcţionarea democraţiilor europene, a înfăţişat o statuie a Libertăţii cu un soclu mult micşorat înconjurată de personaje agitate şi frustrate care o ignoră. Cine spune că imaginaţia nu poate duce la adevăr trebuie să intre repede în câteva galerii de artă. Dacă are un pic de răbdare să îţi tragă sufletul, poate să şi citească un strop de teoria artei, o să se răzgândească. Editor web: Liviu Cojan



Citește mai departe

Vlad Olariu: Identitate, timp și sublim

Vlad Olariu: Identitate, timp și sublim




Identitate, timp, sublim – acestea sunt marile teme pe care Vlad Olariu le urmăreşte în sculpturile sale. Artistul este pasionat soarta statuilor în istorie, de rolul lor esenţial în a defini puterea şi de a aduna în jurul lor comunitatea. E pasionat de felul în care ne percepem unii pe alţii şi ceea ce ne defineşte. Vlad Olariu ne poate spune cu exactitate care este legătura între o friză din Babilon, un şir de statui greceşti şi Facebook. Născut în 1983, Vlad Olariu a absolvit Artă şi Design la Cluj. Este unul dintre cei mai activi şi mai iubiţi sculptori români din ultimul deceniu. Nu se fereşte să abordeze teme grele, o face cu naturaleţe şi umor. Preocupat de timp, istorie, identităţi culturale, Vlad Olariu a avut expoziţii la Cluj, Bucureşti şi Timişoara – “Memoria memoriei”, “Căzând din timp”, “Obiectul căpos şi vărul idiot”. Lucrările sale au putut fi văzute şi la Copenhaga sau Berlin.Vlad Olariu e pasionat de mulţimea de unghiuri din care poate fi privită realitatea. Sau un obiect de artă. Vlad Olariu: Practic, în momentul în care produci o lucrare de artă, percepția pe care un occidental o are asupra lui este însoțită de bagajul cultural, cunoştințele, educaţia cu care a crescut. În schimb, cineva din altă civilizație, gen cea chineză, Orientul Mijlociu, are o percepție uneori chiar total diferită.Călătoria pe care sculptorul a făcut-o acum 10 ani în China s-a dovedit în acest sens o revelaţie: a realizat că cel puţin un sfert din populaţia lumii ne vede pe noi, europenii, cu totul altfel decât ne vedem noi. Nu mai buni sau mai răi, mai frumoşi sau mai urâţi, ci în termeni identitari, cu totul altfel. De aici, interesul lui Vlad Olariu pentru identitatea culturală, percepţia timpului, a istoriei. Multe din lucrările sale poartă această patină atemporală. Nu întâmplător, pasiunea sa este sculptura, una dintre artele cele mai durabile. Nu numai datorită materialelor pe care le foloseşte, dar şi prin ceea ce reprezintă sculpturile: putere, statut, forţa de a înfrunta istoria, timpul.Vlad Olariu: Pe mine mă interesează foarte mult sculptura, ca și mediu de exprimare artistic, care, de-a lungul istoriei, a fost strâns legată de arhitectură, frize, monumente şi asa mai departe. De-a lungul istoriei, sculptura a adunat comunităţi, iar monumentele care erau construite sunt simboluri ale puterii, ale identităţii culturale. Eroii, deşi erau sunt la rândul lor oameni obişnuţi, când îi privim ca şi lideri politici, militari, conducători, ei îşi schimbă identitatea şi devin nişte avataruri, exact cum se întâmplă în reţelele sociale. Lucrarea „Măşti” pe care sculptorul a ales să o doneze pentru Crucea Roşie este inclusiv din acest punct de vedere un cadou generos. E bine dacă vă aduce aminte de un basorelief asirian sau de unul grecesc, dar nu e aşa, că în sinceritatea tulburătoare a acestor căpăţâni, basorelieful poate înfăţişa pentru secolul XXV fiinţele care populează în iunie 2020 Facebook, Twitter sau ecranele televizoarelor?Această răsturnare a perspectivei e des întâlnită la Vlad Olariu. Artă monumentală, populată de eroi şi fiinţe mitice, sculptura se da peste cap ca să devină “Ursuleţul de pluş” denumit în amintirea grandorii care trebuie să fie o statuie “Ursa Mare”. În timp ce banalul furnizor de şuncă şi friptură – porcul – capătă şi el o statuetă, împodobită chiar cu pietre scumpe, un nume impozant: “Luxuria”, dar cu soclul colorat cu vopsea auto. Vlad Olariu nu se teme aşadar nici de materiale “ignobile”, nici de teme banale. O face ca să ne atragă atenţia să nu cădem în clişee şi să ne lăsăm capul copleşit de idei primite de-a gata.Printre ironii ascuţite sau chiar hohote de râs – Ah,Crocodilul, Forme Rebele în Spaţiu, Preşul – se strecoară forţa unor teme vechi ca piatra, indiferent din ce unghi le-ai privi: Untitled, Cina cea de Taină, Walhalla, Levantul.Editor web: Liviu Cojan



Citește mai departe

(P) 200 kilograme de aur și argint, în licitație

(P) 200 kilograme de aur și argint, în licitație



Peste 200 de piese de colecție – monede rare, lingouri, bijuterii, obiecte muzeale manufacturate în celebre ateliere europene și românești sau medalii unicat, cântăresc aproximativ 200 de kg de aur și argint în licitația din 7 iulie, în timp ce prețul aurului a crescut la un maxim istoric de 15% de la începutul anului. În aceste condiții, investitorii caută în mod activ soluții de protejare a portofoliilor și găsesc în piața aurului, care a devenit cea mai dinamică în acest an, cel mai de încredere vehicul de tezaurizare.

 

 

În timp ce aurul beneficiază, în continuare, de o popularitate crescută, în pofida nivelului ridicat de incertitudine, își face apariția pentru prima dată în spațiul românesc o importantă medalie din aur masiv cu o greutate de jumătate de kilogram de aur. Medalia comemorativă de 5.000 de ruble, sculptată în relief cu Sântul Serghei din Radonezh – reformatorul spiritual al Rusiei medievale, emisă cu prilejul sărbătorii a 700 de ani de la nașterea sa are un preț de pornire, în licitație, de 19.000 de euro și este însoțită de certificat de autenticitate, reprezentat de o carte în interiorul căreia este plasată piesa muzeală.

 

O alternativă de activ de refugiu cu un randament superior sunt și piesele rare, de colecție, realizate în celebre ateliere. Una dintre aceste piese, relizată în Brașovul secolului XVII, de către Paulus Roth, este un pocal transilvănean din argint aurit cu un preț de pornire de 10.000 de euro. Piesa muzeală a ajuns în România în urma adjudecării la casa de licitație Christie’s în 2009, iar o piesă semnată de același autor, care păstrează elemente definitorii ale atelierului transilvănean și perioadei în care a fost realizată, se află la Muzeul Metropolitan de Arte din New York.

 

 

O apariție rară în licitație este și cea a lingourilor și a monedelor din aur – moneda forte în momente de criză. Patru lingouri din aur de 10 și 20 de grame sau un lot format din 11 mini-lingouri pornesc în licitație cu un preț de pornire de 2.500, respectiv 1.600 de euro. Totodată, o colecție de 32 de monede din aur, fiecare echivalând 20 de franci elvețieni emise între anii 1915-1947 are un preț de pornire de 5.000 de euro. Acesteia i se adaugă alte 50 de monede din aur cu efigia unor personalități istorice – de la țarul Nicolae II sau împăratul Franz Josef, Napoleon și până la Regele Carol al României, înregistrând prețuri de pornire între 300 și 3.200 de euro.

 

Licitația de Aur și Argint este completată și de o colecție impresionantă de bijuterii din aur masiv și argint, ceasuri de colecție, medalii rare, statuete ce aparțin stilurilor Empire, Baroc, Rococo sau Neo-Clasic, putând fi vizionate, gratuit, la Palatul Cesianu-Racoviță sau online pe artmark.ro.

 

Detalii: www.artmark.ro

Persoană de contact: Alina Panico

+40 749 864 832

alina.panico@artmark.ro
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.



Citește mai departe

Un triptic de Francis Bacon, vândut pentru 84,6 milioane de dolari la o licitaţie online organizată de Sotheby’s

Un triptic de Francis Bacon, vândut pentru 84,6 milioane de dolari la o licitaţie online organizată de Sotheby’s



Un triptic de Francis Bacon a fost vândut pentru suma de 84,6 milioane de dolari la o licitaţie organizată luni de Sotheby’s – una dintre primele vânzări majore desfăşurate în totalitate de la distanţă, fără public prezent fizic, din cauza pandemiei de COVID-19, informează AFP.Acest triptic inspirat de “Orestia”, de Eschil – unul dintre cele 28 de triptice de mari dimensiuni pictate de Bacon între 1962 şi 1991 – a fost vedeta unei seri descrise drept “istorice” de către preşedintele Sotheby’s Europa, Oliver Barker, gazda de la Londra a acestei licitaţii adaptate erei coronavirusului.Deţinută de colecţionarul norvegian Hans Rasmus Astrup din 1984, lucrarea fusese estimată să se vândă pentru o sumă cuprinsă între 60 şi 80 de milioane de dolari.

 


Foto: (c) Peter Foley / EPA

Tripticul a fost achiziţionat după zece minute de “luptă” între un cumpărător care licita direct online din China şi un altul aflat în legătură telefonică cu un specialist Sotheby’s, la New York. Acesta din urmă, rămas anonim, a devenit în cele din urmă proprietarul tabloului.Un alt triptic semnat de Bacon, “Three Studies of Lucian Freud”, s-a vândut pentru suma de 142,4 milioane de dolari în 2013 la Christie’s din New York, clasându-l printre cele mai scumpe 10 tablouri vândute vreodată la licitaţie.În aşteptarea marilor vânzărilor de la Christie’s, programate pentru 10 iulie, licitaţiile casei Sotheby’s – trecută sub controlul omului de afaceri franco-israelian Patrick Drahi la sfârşitul anului 2019 – par să indice că, odată cu pandemia, unii nu mai ezită să cheltuie milioane pentru achiziţii de artă online.Deşi până în prezent sumele de achiziţie la licitaţiile online au depăşit rareori 5 milioane de dolari, un tablou de Joan Mitchell, “Garden Party”, a fost achiziţionat pentru 7,9 milioane de dolari, în timp ce desenul unui cap de Jean-Michel Basquiat, “Untitled (Head)”, a fost vândut pentru 15,2 milioane, un nou record pentru o vânzare online la Sotheby’s.AGERPRES/ (AS – autor: Ana Bîgu; editor: Mihaela Nicolaescu, editor online: Adrian Dãdârlat)
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.



Citește mai departe

OMV Petrom a castigat o licitatie pentru a explora titei si gaze in zona offshore a Georgiei din Marea Neagra

OMV Petrom a castigat o licitatie pentru a explora titei si gaze in zona offshore a Georgiei din Marea Neagra




OMV Petrom, cea mai mare companie de energie din Europa de Sud-Est, a anuntat ca a castigat licitatia pentru un perimetru de explorare titei si gaze din Marea Neagra, in zona offshore a Georgiei, perimetrul de explorare acoperind o suprafata totala de 5.282 de kilometri patrati.”OMV Petrom, cea mai mare companie de energie din Europa de Sud-Est, confirma ca a fost selectata drept castigatoare a licitatiei internationale deschise, organizata de Ministerul Economiei si Dezvoltarii Durabile a Georgiei, pentru perimetrul II offshore”, anunta compania.Perimetrul va fi concesionat oficial numai daca negocierea unui contract de partajare a productiei va fi finalizata cu succes. In acest caz, OMV Petrom va obtine drepturile de a desfasura activitati de explorare titei si gaze naturale in perimetrul II, amplasat in platoul continental si in zona economica offshore a Georgiei din Marea Neagra.”Ne continuam planurile de a ne extinde activitatile din upstream in regiunea Marii Negre. Aceasta este o alta etapa importanta, dupa semnarea unui contract pentru intrarea in licenta de explorare Han Asparuh, in zona offshore a Bulgariei. Este o continuare fireasca a experientei noastre de peste 40 de ani in apele romanesti ale Marii Negre”, spune Peter Zeilinger, membru al Directoratului responsabil pentru activitatea de Upstream.Explorarea platoului continental romanesc din Marea Neagra a inceput in anul 1969. Prima descoperire de hidrocarburi a avut loc in 1980, iar prima productie in Marea Neagra a inceput in anul 1987. In prezent, OMV Petrom are operatiuni de explorare, dezvoltare si productie in apele de mica adancime (perimetrul Istria) si operatiuni de explorare in parteneriat cu ExxonMobil in apele de mare adancime (Neptun Deep).Productia de titei si gaze din apele de mica adancime (perimetrul Istria) este de circa 25.000 bep/zi. In 2019, a reprezentat circa 17% din productia Grupului in Romania.OMV Petrom este cea mai mare companie de energie din Europa de Sud-Est, cu o productie anuala de titei si gaze la nivel de grup de 55,4 milioane bep in 2019. Grupul are o capacitate de rafinare de 4,5 milioane tone anual si opereaza o centrala electrica de inalta eficienta de 860 MW. Pe piata distributiei de produse petroliere cu amanuntul, grupul este prezent in Romania si tarile invecinate prin intermediul a 800 de benzinarii, la sfarsitul lunii martie 2020, sub doua branduri, OMV si Petrom.OMV Aktiengesellschaft, una dintre cele mai mari companii industriale listate din Austria, detine 51,011% din actiunile OMV Petrom. Statul roman, prin Ministerul Economiei, Energiei si Mediului de Afaceri, detine 20,639% din actiunile OMV Petrom, Fondul Proprietatea detine 9,998%, iar 18,352% se tranzactioneaza liber la Bursa de Valori Bucuresti si la Bursa de Valori Londra.OMV Petrom este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, cu contributii de 30,4 miliarde de euro reprezentand taxe, impozite si dividende platite in perioada 2005-2019.In perioada 2007-2019, compania a alocat aproximativ 66 milioane euro pentru dezvoltarea comunitatilor din Romania, concentrandu-se pe protectia mediului, educatie, sanatate si dezvoltare locala.Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.



Citește mai departe