VIDEO Junii Sibiului şi coregraful Silvia Macrea, decoraţi cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler

VIDEO Junii Sibiului şi coregraful Silvia Macrea, decoraţi cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler



Ansamblul Folcloric Profesionist “Cindrelul-Junii Sibiului” şi managerul şi coregraful acestuia, Silvia Macrea, au fost decoraţi de preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler, distincţiile fiindu-le înmânate, vineri seara, pe scena Festivalului Internaţional de Folclor care se desfăşoară în aceste zile în Piaţa Mare din centrul Sibiului.Decoraţiile au fost înmânate de vicepremierul Raluca Turcan, în prezenţa Danielei Cîmpean, preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu.


Potrivit unui comunicat transmis sâmbătă de Consiliul Judeţean Sibiu, instituţie în subordinea căreia funcţionează Ansamblul Folcloric Profesionist “Cindrelul-Junii Sibiului”, Daniela Cîmpean i-a felicitat pe Juni pentru spectacolul “La Sibiu, în Piaţa Mare, târg de n-are asemănare”, susţinut vineri seara de către aceştia, în cadrul festivalului.

 

“Am stat în culise şi am văzut bucuria Junilor, când Silvia Macrea a intrat pe scenă, am trecut pe lângă dumneavoastră, spectatorii, şi am văzut bucuria din ochii dumneavoastră, şi mi-am dat seama cât de mult ne-au lipsit Junii Sibiului, nouă, iubitorilor de folclor. Şi vreau să vă mai spun ceva din culise: cât de mult le-a lipsit Junilor publicul pe care dumneavoastră îl reprezentaţi! Sunt aici pentru a-i mulţumi Silviei Macrea, care, cu încăpăţânare şi perseverenţă, a făcut ca imposibilul să devină posibil: acesta este cel mai mare eveniment cultural care se desfăşoară în această perioadă în Piaţa Mare. Când Silvia Macrea mi-a spus ‘o să vedeţi că o să luăm toate măsurile necesare în organizarea festivalului, dar noi trebuie să ajungem la publicul nostru’, nu eram sigură că este posibil. Felicitări, Silvia Macrea: indiferent de vremuri, de condiţii, găseşti soluţia să fii alături de publicul care vă iubeşte atât de mult! Junii Sibiului au fost, sunt şi vor fi mereu alături de public!”, a afirmat preşedintele CJ Sibiu.Silvia Macrea, fiica regretatului coregraf Ioan Macrea, cel care a înfiinţat ansamblul sibian în 1946, a afirmat că aceste decoraţii reprezintă o surpriză pentru artişti. “Am văzut artişti care plângeau când ne-aţi oferit această distincţie, ce încununează munca de peste 76 de ani a generaţii şi generaţii de artişti care au format Junii şi cărora, noi, generaţia de azi, le mulţumim din suflet şi le dedicăm această înaltă distincţie”, a afirmat Silvia Macrea.Ediţia cu numărul 45 a Festivalul Internaţional de Folclor ‘Cântecele Munţilor’ de la Sibiu a început pe 29 iulie şi va continua cu spectacole şi în serile de sâmbătă şi duminică, pe scena amenajată în Piaţa Mare din centrul oraşului.Festivalul “Cântecele Munţilor” este organizat cu avizul DSP Sibiu, cu respectarea măsurilor pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS-CoV-2 şi pentru asigurarea desfăşurării activităţilor în condiţii de siguranţă sanitară în domeniul culturii.Evenimentele sunt finanţate de Consiliul Judeţean Sibiu. Acţiunea este cofinanţată de Primăria Municipiului Sibiu. AGERPRES/(AS – autor: Marius Frăţilă, editor: Claudia Stănescu, editor online: Alexandru Cojocaru)



Citește mai departe

INTERVIU Artişti români în izolare. Coregraful Daniel Pop: Am trăit un adevărat moment de purificare. M-am hrănit din propria mea interioritate

INTERVIU Artişti români în izolare. Coregraful Daniel Pop: Am trăit un adevărat moment de purificare. M-am hrănit din propria mea interioritate



ICR Paris: Cum trăieşti această închidere a lumii culturale, acest moment în care domeniul digital pare să fi pus stăpânire pe lumea reală?Daniel Pop: Închidere a lumii culturale… cred că putem vorbi mai degrabă de o încetare, o închidere a modului de producţie artistică clasică. După părerea mea, ceea ce reiese foarte clar din această experienţă a izolării este că astăzi producem evenimente artistice de o manieră diferită. Iar răspândirea acestui nou mod de producţie este mai virală decât răspândirea coronavirusului. Formate artistice de toate felurile se răspândesc cu o viteză ameţitoare pe platforme virtuale dintre cele mai diverse – internet, reţele sociale etc. Constat, de la venirea virusului, o mişcare de solidaritate puternică care are scopul de a nu opri fenomenul cultural.

Eu, când vorbesc despre cultură, mă gândesc la cultivare – cred că fiecare trebuie să-şi cultive « grădina » în propriul său mod, stând pe canapea de exemplu, căci una dintre mişcările de solidaritate, de difuzare culturală se numeşte tocmai « Cultura se invită la voi acasă » (« La culture s’invite chez vous » este un proiect iniţiat de Metropola Nice Côte d’Azur, n.t.) – este actul cultural pe care îl realizezi stând pe canapea, cultura din canapea. În momentul de faţă, artiştii sondează cu precădere această «realitate a virtualului» care a pus stăpânire pe fenomenul artistic, modul în care se vor exprima şi mai ales în ce format. Iată deci că exprimarea artistică continuă.

ICR Paris: Această criză a coronavirusului a fost pentru tine un motor de creativitate, de reînnoire şi de explorare?Da şi nu. Pe de o parte, această perioadă de izolare nu a fost pentru mine o perioadă foarte productivă din punct de vedere artistic, însă a fost timpul pentru introspecţie, o perioadă în care m-am hrănit din propria mea interioritate, pe de altă parte. Aşa cum aminteam înainte, mă întreb care este modul în care vom lucra de acum înainte, ţinând cont de faptul că în domeniul dansului contactul corporal este primordial, însă tocmai acest lucru este de neimaginat în momentul de faţă.

Aşadar, această hrană interioară mi-a permis să îmi imaginez un viitor, să mă opresc din a face pentru a exista, pur şi simplu. M-am liniştit lăuntric, am avut mult timp să-mi ascult pulsiunile, angoasele, să mă întreb ce anume poate deveni realitate. Timpul să lupt împotriva neliniştilor faţă de ceva care este invizibil… şi de câte ori am simţit nevoia să mă mişc am căutat să exprim acest invizibil. În cazul meu, fiind în introspecţie şi izolat într-un loc aflat în mijlocul naturii, am ascultat păsările, am imaginat coregrafii, am observat lumea din jurul meu, trăind un adevărat moment de purificare, în sensul cel mai propriu al cuvântului.

Am profitat în acelaşi timp de această frenezie a propunerilor online, imaginând şi realizând, ateliere, posturi… hrană pentru suflet. Prin intermediul platformei artistice pe care am creat-o, Art12PM, asociaţie de drept francez, am imaginat aceste ateliere în special pentru a găsi o formulă de aliniere între corp şi suflet. De asemenea, am organizat emisiuni care au propus ca temă de dezbatere tocmai această repunere în chestiune de care vorbeam. Mergând şi mai departe în această creativitate, am creat “onomatopee coregrafice” – un subiect care mă preocupă de ceva vreme şi asupra căruia lucrez, mai cu seama în momentul de faţă, când cuvintele sunt de prisos faţă de ceea ce trăim.

M-am lăsat invadat de natură, am ales-o ca sursă permanentă de inspiraţie. Am fost bucuros să devin un spectator al naturii şi să observ pas cu pas, zi după zi, felul în care natura a depăşit celelalte centre de interes, felul în care natura a profitat din plin de această pauză şi starea de bine care i-a fost oferita de izolarea noastră. 

ICR Paris: Care sunt mijloacele de subzistenţă  ale artistului în timpul izolării?Economic vorbind, cred că putem vorbi despre subzistenţă. Din acest punct de vedere, statutul meu este privilegiat şi în acelaşi timp face parte dintr-o normalitate, aş spune, fiind vorba despre o meserie care are nevoie de timp, mijloace, spaţiu, susţinere: este vorba despre statutul de «intermitent în domeniul spectacolului» (« intermittent du spectacle » – statutul de intermitent, unic în Franţa, ţine cont de dificultăţile meseriilor artistice, acordând protecţie socială artiştilor – indemnizaţie de şomaj – deşi aceştia nu beneficiază de contract de muncă pe durată neterminată, ci de contracte punctuale de onorarii artistice, n.t.), un sistem privilegiat specific Franţei şi unic în lume, care protejează artiştii. Mie mi-a permis să rămân concentrat în această perioadă pe lumea mea interioară.

ICR Paris: Cum ne putem imagina cultura după coronavirus ? Vom putea relua vechiul mod de a trăi şi consuma cultura?Fenomenul cultural se răspândeşte cu o viteză superioară celei a coronavirusului. Avem nevoie de acest lucru pentru a putea avansa. Cultura este un sector de activitate la fel de important ca cel economic şi, în cazul culturii, vorbim despre un domeniu grav afectat. Cadrul artistic, spaţiile şi instituţiile artistice au fost primele afectate de sosirea virusului. Cred ca introspecţia de care vorbeam este un fenomen care a cuprins majoritatea artiştilor. De asemenea, noile formate online sunt o formă aproape viscerală de solidaritate, de sprijin şi în acelaşi timp o luare de cuvânt, o posibilitate de exprimare  pentru toţi artiştii care nu au putut să performeze într-o sală de spectacol şi care nu mai puteau avea un contact fizic unul cu altul. Cred că suntem azi într-o etapă a interogaţiilor despre felurile în care ne putem exprima, putem atinge pe celălalt emotional sau real – interogaţii despre conceptul de contact. Trăim încă într-o ceaţă, depindem de o serie de măsuri şi decizii cu care trebuie să coabităm. Este un lucru la care am meditat şi l-am şi pus în practică dintotdeauna: să te descurci cu ceea ce ai. Cred că şi în privinţa culturii după coronavirus trebuie să ne descurcăm cu ceea ce avem acum şi să încercăm în aceste noi condiţii să dăm o nouă formă şi fond a ceea ce am avut ieri.

Cine e Daniel PopDansator şi coregraf de origine română care locuieşte la Paris de 10 ani, Daniel Pop a evoluat prin dansurile şi călătoriile sale între Europa şi America de Sud. Discipol al lui Gigi Căciuleanu, director al centrului coregrafic din Rennes (regiunea Bretagne) şi director al Baletului Naţional din Chile, Daniel şi-a modelat parcursul datorită unor întâlniri fericite cu Ruxandra Racovitza, Carolyn Carlson, Marie-Claude Pietragalla şi Olivier Dubois. Absolvent al Conservatorului regional din Boulogne-Billancourt, el a colaborat de-a lungul carierei sale artistice cu numeroase companii artistice :  Karma Dance Project, Ballet de l’Ouest Parisien, Compania Ephata şi a participat la atelierele organizate de Olivier Dubois, Wuppertal Tnaztheater Pina Bausch şi Gaga People Paris.

Studiul i-a permis dezvoltarea unei viziuni eclectice şi deschise asupra dansului, care este revelată în creaţiile sau proiectele sale. Parcusul său artistic este de asemenea marcat de colaborări cu miticul cabaret parizian Le Paradis Latin, cu editura Entre chien et loup, Institutul Cultural Român de la Paris, Opera Naţională din Paris sau Universitatea Paris 8, unde îşi continuă activitatea de cercetare.

Daniel Pop este atras de colaborările transversale şi formatele hibride, în care îşi continuă cercetarea experimentală în jurul unor subiecte precum « corpul utopic » – reflectat într-o creaţie coregrafică contemporană intitulată «Transviata », video-expo-performance pentru programul  « Oraşe utopice şi societăţi programate», în colaborare cu Institut Polytechnique de Paris, în cadrul Victoria Summer Camp, sau  « Exposition », la Fabrica de Pensule din Cluj Napoca, cu o aceeaşi echipă condusă de Dana Diminescu şi Tincuta Heinzel.

Daniel Pop este de asemenea regizor şi interpret în clipul de sensibilizare « Refuge d’amour » (Refugiul iubirii), abordând tematica refugiaţilor – în colaborare cu Casa de producţie 4Everfilms  – realizat pentru ONG-ul Issues Without Borders condus de Patriciei Papuc.

Abordează şi « dansul-teatru », în colaborare cu Compania Azacusca de la Paris, transversalitatea « dans-text-parfumuri-fotografii-captări infraroşii » pentru editura Entre chien et loup, sub conducerea artistică a lui Sophie Jacqmin.

Conduce el însuşi platforma ART12PM, o structură artistică franceză care are scopul de a experimenta, a descoperi proiecte şi schimburi artistice, a fi o punte de legătură între mai multe discipline, toate raportându-se la corpul uman.

Interviul video în limba franceză poate fi urmărit aici: 

Citeşte şi:

Pianista Axia Marinescu: Experienţa concertului, a sălii reale de spectacol nu poate fi înlocuită. Îmi lipseşte profund

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:



Citește mai departe