June 16, 2021

Știri pe bune

Informații de ultima oră

Maica Siluana Vlad – un om mereu viu. Omagiul Părintelui Hariton Negrea

9 min read



ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice sumă este binevenită. Doamne, ajută!

Sicriul cu trupul Maicii Siluana se află depus la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – Talpalari din centrul
Iașului, informează Doxologia. Credincioși ieșeni dar și din alte colțuri ale
țării și toți cei care au fost apropiați de Maica Siluana pot merge la Biserica Talpalari să se roage pentru odihna sa veșnică. Sâmbătă, 12 iunie, începând cu ora 8.00, la Mănăstirea Frumoasa din Iași
va fi săvârșită slujba Sfintei Liturghii, iar de la ora 10.00, aceasta
va fi urmată de slujba înmormântării săvârșită afară, în incinta
mănăstirii ieșene. La finalul slujbei, trupul neînsuflețit al Maicii
Siluana va fi aşezat spre veşnică odihnă în cimitirul mănăstirii. Maica Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de Formare și Consiliere
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și stareța Mănăstirii „Sfântul
Siluan Athonitul” din Iași, a trecut la Domnul marți, 8 iunie, la câteva
zile după ce împlinise 77 de ani. Părintele Arhimandrit Hariton Negrea, starețul Mănăstirii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, ctitorită de vrednicul de pomenire Părinte Justin Pârvu la Petru Vodă, ne oferă câteva rânduri în amintirea ei. (ActiveNews)

Maica
Siluana Vlad – un om mereu viu
Omul,
creat de Dumnezeu și pentru El, urmând chemării Lui, se face un
vas ales al îndemnului, pe care Acesta îl face, celui ce ascultă
cuvântul Lui, cuprins fiind între timpul dintre viață și moarte.
Viața, creată de către Dumnezeu, este între cele două lumi:
una prezentă și alta viitoare, una văzută și alta nevăzută.
Moartea, chip al trecerii de la viața trecătoare la cea veșnică,
este un imbold pentru pregătirea sufletească, deoarece “moartea
cuvioșilor e ca un dar sfințit adus lui Dumnezeu”,
lucru înfăptuit de maica Siluana, murind păcatului a suportat
moartea cea cinstită de Dumnezeu.
Trăind viața după felul bineplăcut lui Dumnezeu, în care a avut
ca sprijiin trezvia duhovnicească, căci “dacă suntem treji vom
reuși mai mult noi înșine, decât cu rugăciunile altora”,
maica Siluana s-a dedicat lucrării dobândiri Duhului Sfânt, după
cum găsim în relatările ei: “Eu cred că Duhul Sfânt este Cel
Care mă face pe mine să fiu cu adevărat altcineva decât tine și
numai în Duhul Sfânt eu pot să fiu cu adevărat altcineva decât
tine.”.
Astfel faptele, pe care maica Siluana le-a săvârșit în timpul
vieții, au fost o pregătire pentru întâlnirea personală cu
Dumnezeu, fiindcă “cei ce voiesc să-și predea spre sfințire
sufletele lor lui Dumnezeu și Tatăl, prin mijlocirea lui Hristos,
trebuie să fie eliberați de orice prihană”.
Am
colaborat cu maica Siluana Vlad în perioada
2009-2013, când ea era stareță mănăstirii „Sf. Siluan
Athonitul” din Iași, iar eu eram duhovnic și director al
Centrului Pastoral Durău. Având aceeași dorință de a ajuta
tineretul țării de a-L găsi pe Dumnezeu, pentru a-L face prezent
în viața lor și pentru ca aceștia să crească într-un anturaj
al Bisericii, am lucrat împreună la taberele de copii din clasele
IV- VIII, pentru “că în această Biserică este izvorul Harului
și această Biserică este cea care mă trimite pe mine, sau pe
tine, sau pe oricare altcineva, la o lucrare apostolică”.
Considerând că acești copii trebuie să fie sănătoși atât
sufletește, cât și trupește, a căutat rana din sufletul lor,
pentru că “Dacă sufletul nostru este bolnav, și relațiile
noastre sunt bolnave.”;
această activitate făcând din ea un iscusit asistent și consilier
duhovnicesc, deoarece a încercat să-i facă fii ai lui Dumnezeu
(Ioan 1, 12). Calitățile ei duhovnicești, experiența ei în
psihoterapie argumentează faptul că nu a considerat vaccinurile o
soluție pentru copiii și tineretul din țara noastră și din
întreaga lume, din acest motiv nu am întâlnit între sugestiile ei
referințe provaccinuri anti COVID-19, deoarece copiii rămân la un
risc scăzut de infectare și nu pot fi considerați ca elemente
pentru experimente medicale. Activitatea alături de ea m-a ajutat să
descopăr dintre virtuțile ascunse în interiorul ei: smerenia cu
demnitate, cuvioșia echilibrată, umor cu folos sufletesc și
puterea de a exprima cuvântul cu sinceritate, direct pe subiect,
îmbrăcat în duhul blândeții. M-am simțit respectat de dânsa și
am observat o atitudine de smerenie și de plecăciune față de toți
arhiereii, față de preoți, față de monahii și monahiile, pe
care i-a întâlnit în viața ei.
Urmând
sfatul, pe care l-a primit ocrotitorul ei, Sfântul Siluan, “Ține-ți
mintea în iad, și nu deznădăjdui”,
nu s-a lăsat răpusă de smintelile și căderile oamenilor, pe care
i-a întâlnit în lucrarea misionară, ci i-a considerat și i-a
ajutat, punând accent considerabil pe pocăință, care naște
curăția ce trebuie “să fie concomitentă cu umplerea locului
curat cu Dumnezeu și să nu fie cumva ca act separat”.
A fost într-o continuă îndreptare a omului către Dumnezeu, prin
restabilirea relației dintre creație și Creator, motiv pentru care
și-a trăit viața ca o jertfă pentru aproapele, “Pentru că
izvorul bucuriei și izvorul sănătății este înlăuntrul meu,
înăuntru nostru. Nu este niciodată în afară.”.
Misionarismul prin multele publicări de articole și cărți,
conferințele în care a susținut “că Biserica e sfântă, că e
vie”,
au ajutat la formarea duhovnicească a românilor din țară și a
celor care trăiesc în alte țări, din diaspora. Această jertfă
făcută pentru aproapele a fost totodată și o dovadă a dragostei
de Dumnezeu, a dorului de Hristos, și osteaneala de a-i cuprinde pe
toți oamenii în rugăciune, deoarece “fără chemarea Duhului
Sfânt, pe care mi-L trimite Cel ce mă trimite la aproapele, relația
mea cu acela rămâne relație omenească, iar faptele mele vor fi în
numele meu și spre slava mea”.
Iubitoare de țară și de români, a cuprins în rugăciune și
românii din diaspora, conștientă fiind că păcatele
neamului au o strânsă legătură cu păcatele fiecărui individ în
parte, pentru aceasta Dumnezeu îngăduie suferința uneori la nivel
național, pentru a curăți neamul de greșelile făcute de fiecare
viețuitor al țării.
Calitatea
și unitatea ei cu viața duhovnicească, având în vedere
problemele de sănătate, nu s-a lăsat copleșită de boală, ci a
făcut din ea o armă duhovnicească pentru a spori duhovnicește.
Fire ascetică, a pus mare accent pe trezvie, pe păzirea minții de
vicleșugul gândurilor, considerând că taina mântuirii constă în
abilitatea omului de a pricepe „că toată răutatea vine prin
gând”,
după cum mărturisește și Sfântul Ioan Casian că „atunci când
vin în inima voastră gândurile cele rele scoateți-le afară cu
mânie, iar după ce le veți fi scos, aflându-vă pe un pat al
liniștii sufletului, pocăiți-vă”.
Se poate purta un respect pentru viața ei, deoarece asumarea
suferinței a fostul modul ei de a întâmpina moartea: „Durerea
este ultimul lucru viu rămas în mine care strigă după Dumnezeu
Treime, după Dumnezeu Iubire, după Dumnezeu Care vine… dacă merg
pe firul durerii, voi ajunge Acasă.”.
A îndurat boala și urmările ei cu nădejde în Dumnezeu, știind
că „să fii încercat cu chinuri și să lupți până la moarte,
în fața tuturor acestora să nu te faci neascultător, ci să ai
înaintea ochilor pe Hristos, Care S-a făcut toate pentru tine,
cunoscând că și tu ești dator să te faci toate pentru Hristos,
și vei învinge în toate”.
Împletind dragostea pentru aproapele cu rugăciunea s-a făcut un om
purtător al poruncii lăsate de către Hristos: Mai mare dragoste
decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru
prietenii săi (Ioan 15, 13), convinsă fiind că „Iertarea este
cea mai înaltă formă de iubire, este iubirea lui Dumnezeu făcută
accesibilă nouă.”.
A murit în momentul în care această dragoste a atins apogeul
vieții sale.
A
iubit și a practicat Sfintele Taine ale Bisericii, pentru că ”o
altă cauză a bolilor noastre sufletești este și necunoașterea
sufletului nostru și a relației lui cu Dumnezeu”.
S-a axat în mod deosebit pe Sfânta Taină a Mărturisirii, ”pentru
că intrând înăuntru nostru și având curajul să ne vedm cum
suntem și strigând la Dumnezeu și împăcându-ne cu noi și
rostindu-ne toate aceste dureri și ascunzișuri în fața lui
Dumnezeu în Taina Spovedaniei, în Taina Vindecării, atunci noi
punem nume răului din noi și îl stăpânim”și pe împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, pentru că
”noi mâncăm Trupul lui Hristos și bem Sângele Lui și trupul
nostru și sângele nostru se unesc intim cu Trupul Lui și Sângele
Lui și se sfințesc iar noi devenim, potențial, dumnezei după
har”.
Consider Providențial sugestiile răposatei starețe Siluana pentru
o împărtășire mai deasă cu Sfintele Taine în conexiune cu
aceleași sugestii, pe care le-am întâlnit în discuțiile mele cu
Părintele Arhimandrit Justin și doamna Aspazia Oțel, când
abordam discuții despre situația sănătății sufletești și
trupești a oamenilor din primii ani ai secolului XXI. Tind să
concluzionez că Sfintele Taine vor rezolva unele aspecte de sănătate
sufletească și trupească pentru situația contemporană, în care
ne aflăm (demersuri pentru vaccinarea obligatorie a populației),
conștient fiind ”că fără ce aduce Ortodoxia, nu ne putem
vindeca”.
Așa cum personal mi-au relatat Părintele Justin și doamna Aspazia
Oțel, când, în urmă cu 12 ani, îmi vorbeau despre un moment, în
viitor, în care oamenii vor fi obligați de către autorități să
se vaccineze, iar cei constrânși de situații impuse se vor
vaccina. Remediul sănătății lor sufletești și trupești fiind
rezolvat doar printr-o mai deasă spovedanie și împărtășanie,
după predania apostolică și a creștinilor din primele veacuri,
pentru că ”noi avem datoria noastră de a mărturisi dreapta
credință predată nouă de Sfinții Apostoli și de purtătorii de
Dumnezeu Părinți”.

Cu
smerenie îmi pun nădejdea în Dumnezeu, că maica stareță Siluana
s-a mutat la cer, în lumina sfinților, deoarece pe parcursul
vieții a urmat chemarea lui Hristos: ”Privește la Mine,
urmează-Mă și vei fi viu. Vrei să fii OM, fii gata de sacrificii.
Crucificatul se va bucura în mod cert de iubire.”.
Va fi adevărată mijlocitoare pentru copii și tineri, dar și
pentru noi, care am gustat din frumusețea vieții și a ortodoxiei
descrise de ea. Toată viața mea o voi pomeni în rugăciunile
personale.
Veșnică să-i fie pomenirea!
Arhimandrit
Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Sfinții Arhangheli Petru-Vodă



Citește mai departe

Leave a Reply

Copyright © All rights reserved. | by AF themes.