June 17, 2021

Știri pe bune

Informații de ultima oră

Academicianul Ilie Bădescu, de ziua dânsului, despre IDEALISMUL POLITIC – soluția la criza sălbatică dezlănțuită de coronavirus. INTERVIU

14 min read


Astăzi, 9 mai, ne
bucurăm pe lângă Ziua Independenței României de ziua marelui român Lucian Blaga cât și de ziua Sfântului Hristofor (propus de noi drept patron al presei)  și a Profesorului Ilie Bădescu, cu toții demni purtători ai lui Hristos. Cu această ocazie preluăm aici un interviu – profetic am putea spune – realizat cu profesorul Ilie Bădescu în urmă cu un an. Profetic, spunem, pentru că sunt semne că numai aceasta ar mai putea să ne salveze – un idealism inexistent astăzi în spațiul politic din România. La Mulți Ani, domnului Profesor Ilie Bădescu, un mentor al idealiștilor anilor ’90 cât și al ActiveNews!

ACADEMICIANUL ILIE BĂDESCU: Idealismul politic – soluție la criza generată de coronavirus

Directorul
Institutului de Sociologie al Academiei Româ­ne “Dimitrie Gusti”,
aca­demicianul Ilie Bădescu, ne oferă o perspectivă sociologică privind schimbările geopolitice pe care
le aduce Europei epidemia COVID-19, de la scurt-circuitarea
globalismului la modelul polonez al suveranismului și, totodată, face
câteva propuneri pentru revenirea României din criza pandemiei.

Victor Roncea: Domnule profesor, cum schimbă lumea criza COVID-19, din punct de vedere
geopolitic, după părerea dumneavoastră? Ce vor face societățile în noul
context mondial generat de coronavirus?
Ilie Bădescu: Întrebarea aceasta o percep ca o punte spre un alt unghi de privire: a
lumii de după coronavirus. Aceasta deja traversează ceea ce aș denumi o
mutație. Mutațiile sunt procese care implică schimbarea codurilor, adică
a schemelor de manifestare vitală. Deja eu întrevăd mâine în peisajul
lumii o nouă frontieră noopolitică: de o parte vor fi societățile care
au înțeles lecția și au făcut trecerea (schimbarea) de la profilul de
ieri al societății care s-a pus la dispoziția sistemelor de gândire ale
globaliștilor, de la care veneau avantaje directe, dar totuși foarte
costisitoare (accesul la resurse, la bunurile de consum era controlat de
marea piață, de marea finanță, de marea dependență, adică de
colonialismul de tip nou al corporațiilor transnaționale), la profilul
societăților care au optat spre ceea ce aș denumi “idealism politic”. Pe
scena lumii se vor distinge societățile ale căror elite au optat pentru
idealismul politic, adică au ales să se orienteze după chemarea unui
ideal capabil să aducă schimbarea destinelor colective (renunțând astfel
la obținerea de avantaje materiale imediate cu prețul sacrificării
demnității popoarelor și a viitorului acestora). Acestea se vor deosebi
radical de societățile ale căror elite continuă să se revendice de la
ideologia “realismului politic”, care le-au făcut dependente întru totul
de cei mari (de marea metropolă, marea finanță, marea corporație, marea
piață etc.). Acest stil de gândire dominat de paradigma “realismului
politic” a fost suportul globalismului. Elitele cu acest stil de gândire
vor justifica sub­alternismul și dependența prin “ra­țiuni” de ordin
internațional, prin argumentul că cei puternici “știu ce fac” și oricum e
benefic să asculți comanda lor sub ideea că ei fac istoria și deci ceea
ce fac ei este norma obiectivității în istorie etc. etc. Vom observa că
elitele astfel “educate” au un profil materialist: ele judecă după
principiul avantajului imediat, al satisfacerii imediate, pe baza a ceea
ce-ți oferă schema de realitate a lumii, așa cum este ea croită de
globaliști.

• Globaliștii se reprofilează
Victor Roncea: Și totuși, o parte din acești vectori ai globalismului și-au negat
propriile linii directoare propagandistice, trecând la protejarea
internă în numele intereselor imediate de securitate națională – să
vedem abandonarea Italiei, de exemplu. După ce l-au persiflat pe
președintele SUA, Donald Trump, acum parcă s-au întors la vorbele lui
care au răscolit din arcuri fotoliile de la ONU: “Respingem ideologia
globalismului și îmbrățișăm doctrina patriotismului”.
Ilie Bădescu: Cu adevărat, pandemia actuală a aruncat în criză totală această schemă
internaționalistă. Cei mari, mă refer aici, în primul rând la statele
puternice (în Europa: Germania, Franța și un eșalon din clasa
semiperiferialilor, adică Italia, Spania, Elveția, Austria etc.) au
renunțat, în primul rând ei, cumva paradoxal, la schema globalistă și au
adoptat scheme pe care le putem încadra în formula suveranistă (o putem
numi “egoism naționalist”?): a) au oprit exporturile la bunurile de
bază, încadrând această politică în ceea ce au denumit opțiune
strategică; b) au declinat cererile de ajutor, precum s-a întâmplat cu
Italia, cu Spania, cu Serbia, care au fost întâmpinate, în primă
instanță cu tăcere, ca și cum nu s-ar fi auzit strigătul lor. Cu această
turnură, schema realismului politic al globaliștilor și-a arătat arama:
la materialismul de fond s-a devoalat și egoismul etnopolitic: “întâi
eu și, dacă mai pot, vom discuta”. Acesta este raționamentul încununat
al acestui stil de gândire a elitelor până ieri globaliste. Acestea au
făcut tranziția de la globalism la suveranism rapid și fără preaviz,
oarecum cinic, am putea spune. De cealaltă parte a frontierei
noopolitice sunt elitele “idealismului politic”, care au înțeles că
realismul politic nu le ajută, adică au priceput că respectarea
condițiilor conjuncturii create în lume de gloabaliști nu aduce nici un
avantaj celor mici și în aceste condiții au schimbat și ei foaia de
parcurs, fără de vreun suport în ceea ce există (piață, finanță globală,
corporații, state mari etc), căci acest suport se subtilizase pentru
cei mici și, prin containment, s-a recompus în serviciul (avantajul)
celor mari. Ca atare, singura lor sursă era și este idealismul politic,
adică un energetism întemeiat pe idealul național, al sentimentului de
prețuire și demnitate națională, al căutării prin resurse proprii a unei
căi alternative, bazată pe suveranism doctrinar cu toate că, în cazul
lor, suveranismul este mai degrabă un ideal decât o schemă
instituțională. Elitele statelor mici din cercul central european,
Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia etc., au înțeles devreme lucrul
acesta, au operat schimbarea codului politic și au înregistrat victorii
în serviciul propriilor popoare.

• Cu o Românie fără elite, Rusia face ce știe: atentează la securitatea NATO și UE
Victor Roncea: România?
Ilie Bădescu: Din păcate, state ca România și Bulgaria au optat pentru vechea schemă a
“realismului politic”, care își descoperă profilul demagogic, încât în
fața marilor provocări precum actuala pandemie, sunt nevoite să se
bazeze pe propriile resurse, care, însă, sunt subțiate la praguri de
alarmă vitală, adică spre parametrii de insecuritate. În aceste condiții
deja apar “experții” care îndrumă statele spre o nouă cedare în fața
strategiei globaliste sugerând relansarea cursei împrumuturilor de la
instituțiile pivot al filosofiei globaliste, precum FMI. Elita
românească a împins așa de departe schema realiștilor globaliști încât
astăzi se arată a fi cea mai osificată elită din Europa, cea mai
dependentistă și, prin efecte, nevoită să recurgă la cel mai pur stil
demagogic, pentru că, în realitate, în situații de criză gravă, țara va
trebui să se sprijine pe sine însăși ori să tragă nădejdea săracului
Lazăr că bogatul îi va azvârli un colț de pâine de la masa opulentă
(ceea ce nu s-a întâmplat nici în Biblie și, evident, nu se va întâmpla
nici la masa bogatului nemilostiv de la poarta pontică). Între cei mari,
trei state au reușit să utilizeze cu succes codul idealismului politic:
America președintelui Trump, care a enunțat răspicat formula
idealismului politic atunci când a spus: “viitorul nu este al
globaliștilor, viitorul este al patrioților”, China și Rusia, ambele cu
un substrat totalitar. Acest idealism a energizat, în cazul Americii,
națiunea americană sub sloganul “America first”, în cazul Chinei,
inițiativele care relansează geopolitica Drumului Mătăsii și, în cazul
Rusiei, inițiativele geopoliticii unghiului sevastopolit, prin care
Rusia a preluat controlul triunghiului geopolitic balto-ponto-caspic, de
care depinde securitatea UE pe flancul nord-estic. În plus, prin
operațiunile, aparent secundare cu Austria și Ungaria (și parțial cu
Germania), Rusia a reușit să se insinueze în triunghiul
carpato-danubiano-pontic, deformând astfel substratul geostrategic al
securității pe flancul sud-estic al UE și al dispozitivului
nord-atlantic. Este evident că, în conjunctura actuală, atât America,
cât și Rusia sau China au devenit adeptele și promotoarele
suveranismului ca schemă de gândire și deci ca paradigmă geopolitică
ceea ce slăbește enorm atracția globalismului pre-pandemic. Pandemia de
coronavirus a transformat iată geografia politică desenând o frontieră
noopolitică planetară și un iureș geopolitic spre regrupare și deci spre
redefinire a strategiei și poate chiar a alianțelor.

• Boicot politic intern și zile negre pentru migranții diasporeni
Victor Roncea: Ce se va întâmpla pe plan intern?
Ilie Bădescu: Pe plan intern se va acutiza conflictul axiologic dintre elitele
conducătoare și majoritatea care neavând un partid de reprezentare va
apela în continuare la strategia boicotului istoric, cum l-a definit
Lucian Blaga, îndrăznind să creadă că vor veni poate vremuri mai bune,
iar dacă nu vor veni atunci singura șansă va fi tot boicotul însoțit de
strategia exodului. Evident aceasta nu va mai deține potențialul de
atractivitate de care s-a bucurat până ieri, fiindcă alternativa
migrației sau a diasporei și-a descoperit foarte multe fațete critice și
vulnerabilitatea, precum se vede în actuala Europă în cod galben (sau
spre roșu, ca în Italia), în care statele au optat pentru strategia
închiderii, astfel că mișcările (mai ales pe segmentul migrației
pendulatorii sau alternative, cum este denumită acest tip de migrație)
au devenit ele însele primejdioase sau, în orice caz, neatractive. În
plus, politicile interne ale statelor de destinație vor reduce drastic
disponibilitățile asistențiale pentru cei dezavantajați ceea ce evident
va aduce o marginalizare drastică a segmentelor constituite din
migranți, accentuându-le vulnerabilitatea care oricum îi însoțise și
până ieri. Guvernele de acasă nu vor reuși să ofere alternative pentru
întoarceri, astfel că pentru masa acestor migranți urmează zile triste
și foarte triste, spre “zile negre”. Este o altă fațetă de rapidă
devoalare și prăbușire a opțiunii globaliste. Pentru acești migranți
globalismul nu mai are atractivitate și vor fi nevoiți să-și redescopere
profilul de “nativi”, de care crezuseră că s-au despărțit definitiv
când au optat pentru apartenența mânioasă la profilul de membru al
“diasporei” (ca și cum diaspora ca apartenență ar putea să șteargă
“nativitatea”). Chiar și acest proces sufletesc de redescoperire a
nativității va fi unul dureros mai ales că mulți dintre ei au plecat
scrâșnind din dinți, mânioși pe tot și toate, dar mai ales pe România și
pe faptul că s-au născut români, sau chiar pe ortodoxie etc. etc.
Desigur că nu toți s-au lăsat ademeniți de duhul rupturii sufletești de
țara mamă, dar unii, care au fost și cei mai guralivi, au procedat
astfel rănindu-se fără de voie. Acestora tocmai astfel de răni li s-au
redeschis în contextul crizei pandemiei, când și-au adus aminte, precum
fiul rătăcitor, de casa părăsită cu atâta orgoliu și înșelătoare
închipuire. Pentru segmentele nefericite ale diasporei redescoperirea
profilului de nativi, repudiat ieri, disprețuit, ba chiar blestemat de
unii, este una dintre dramele sociale ale post-pandemiei pe care trebuie
s-o asumăm cu sufletul și cu mintea. Guvernul dependentist va trebui să
rezolve și aceste probleme pe lângă cele deja sufocante ale pandemiei.

• “Țineți cu poporul dacă vreți să nu rătăciți drumul”
Victor Roncea: Care ar fi după dumneavoastră prioritățile României post-criză?
Ilie Bădescu: Trei chestiuni sunt, iată, pe agenda forțată a elitei conducătoare
românești astăzi și mâine: a) redefinirea propriilor opțiuni și a
profilului spiritual și deci axiologic pe axul globalism versus
suveranism (operație târzie față de Ungaria, Polonia, Austria, Slovacia,
Cehia, Slovenia, Croația etc.); b) re-evaluarea capacităților și
competențelor în fața unor provocări amenințătoare, azi și mâine, precum
actuala pandemie de coronavirus (în frunte cu cele două mari provocări;
sistemul de sănătate și sistemul de educație, de care depinde radical
reorientarea axiologică a României de mâine în raport cu principalele
teme: Orient versus Occident, globalism versus suveranism, știință
versus religie, și deci trup versus suflet etc.); c) căutarea unui
răspuns alternativ la presiunea celor aproape 4 milioane de români din
diaspora, care, pe toate segmentele lor, au nevoie de susținerea din
backstage a guvernului de acasă. Într-un cuvânt: “mâine” nu va mai putea
fi ca “azi” prin nimic, indiferent de câtă obstinație globalistă se va
adăposti în stilul de gândire al elitelor românești. Dacă țara nu-și va
redobândi locul în gândirea și sufletul elitelor, în mod competent și
sincer (cu angajament total), acestea vor deveni ele cea mai cruntă
inutilitate și cel mai mare blestem al acestui popor. Pentru aceasta, ar
trebui ca elitele să nu se mai teamă de cei “puternici”, fiindcă
aceștia sunt puternici doar cu cei speriați, și să-și aducă aminte de
chemarea lui Simion Bărnuțiu: “țineți cu poporul dacă vreți să nu
rătăciți drumul”.

• România trebuie să privească mai mult la Polonia
Victor Roncea: Dar ce se va întâmpla cu prioritatea alianțelor strategice?
Ilie Bădescu: Nu trebuie încălcat nici un angajament strategic al României doar că
trebuie să ne amintim mereu și în toate situațiile că aceste angajamente
sunt cadre pentru sporirea securității și a păcii în regiune, în care
ar trebui să se regăsească și interesele locale nu doar cele mondiale,
astfel că, în toate “participările” și răspunsurile noastre trebuie să
avem grijă și de unele și de altele, fiindcă un conflict între ele
încalcă tocmai aceste două axiome. România nu are obligații de război,
ci de întărire a securității și de prezervare a păcii. Orice altă
cerință nu poate fi acceptată tocmai fiindcă ar încălca premisa
angajamentelor strategice ale statului român: securitatea și pacea.
Chestiunea este și aici una care ține de stilul de gândire doar că în
acest caz este vorba de diplomație. Și Polonia, cu care împărtășim un
trecut similar, în ce privește ocupanții ruși și alături de care suntem
imediat, ca mărime, în UE, își respectă angajamentele, dar pentru sine
optează fără ambiguitate pentru formula suveranistă. Dacă nu vom ști să
împăcăm angajamentele asumate pe plan extern cu datoria sfântă de
apărare a ființei naționale, atunci totul devine absurd, cinic și
primejdios. Un stil autocentrat în politica statului român nu implică
nici un risc pentru angajamentele și alianțele noastre strategice pentru
că rațiunea acestor alianțe trebuie să treacă prin asumpția apărării
păcii, a securității în regiune și a propriilor noastre interse ca stat
de cultură la Dunărea de Jos. Aceasta este axioma oricărei geopolitici
românești. Fără de respectarea acestei asumpții funcția noastră
regională, ca stat și ca popor, devine improbabilă încât aici, la
Dunărea de jos, se vor reduce simțitor condițiile care generează
securitate regională. Geopolitica excluziunii este dăunătoare și pentru
“marile” interese (ale statelor mari) și pentru “micile” interese
naționale, ea trebuie să lase locul geopoliticii incluziunii și
dialogului diplomatic. Dacă ne uităm la vecinii mai mici, Ungaria nu s-a
sfiit să-l scoată din dispozitivul geocultural pe Soroș, din cel
geoeconomic FMI-ul, din cel ideologic Bruxelles-ul fără a-și încălca
însă angajamentele față de NATO, UE etc. S-a întâmplat ceva? A căzut
sistemul de securitate euratlantic? Cred că dimpotrivă. Eroarea
vecinilor noștri se vădește în unele abordări cu incidență asupra
diadelor geopolitice, precum sunt cele care o leagă de România, de
Serbia, de Slovacia etc., în gradații diferite, desigur. Asemenea erori
s-ar putea să coste prea mult poimâine, chiar dacă astăzi stârnește
admirația unor naționaliști minori, de formulă îngustă la unii dintre
vecinii noștri.

• Întoarcerea la “prin noi înșine”
Victor Roncea: Ați putea să ne oferiți unele detalii asupra sintagmei de idealism
politic. Ce înseamnă aceasta, mai precis, adică mai aplicat la cazul
reacției unui guvern?
Ilie Bădescu: Însemnă trei lucruri: trezirea din somnambulismul geoeconomic al
schemei colonialiste de gândire; abandonarea schemei “capitalismului
politic” sau de suprastructură, adică renunțarea la atitudinea
subalternistă care preschimbă clasa politică în aliat al capitalismului
de pură exploatare, care vine aici să obțină avantajul resurselor bogate
și ieftine (aproape gratuite) și a mâinii de lucru ieftine, în speță a
unui paradis fiscal (al unui stat care scutește corporațiile de multe
taxări și de sarcina contributorie la serviciile sociale și de sănătate
etc.); adoptarea unei noi orientări bazate pe o răsturnare a axului de
gravitație de la o atitudine de sprijinire pe suportul extern
(asigurator pentru elitele subalterne și absolut iluzoriu pentru popor)
la o politică bazată “pe noi înșine”, cum o calificase Brătianu în
perioada interbelică, atunci când PNL era cu adevărat un partid național
fără a fi, Doamne ferește!, anti-internațional. Oricât de antipatică
pare o politică bazată pe “strângerea curelei”, aceasta va fi acceptată
de români dacă guvernul va fi sincer cu ei, adică va iniția programe
autocentrate, subordonate interesului național cu adevărat nu
interesului oligarhic, acoperit de formulele viclene ale statului
demagogic. Antreprenorul român va trebui să devină o entitate strategică
a guvernelor, care trebuie să-și facă din acesta principalul aliat.
Altminteri, efectele economice ale pandemiei vor mătura și bruma de
capitalism național, atât cât a mai supraviețuit pe urmele atâtor
raiduri și valuri ale marelui țunami al “capitalismului politic” inter,
multi și transnațional, la care au recurs marile corporații în
operațiunile lor din Europa de sud-est și de care au reușit parțial să
se apere plutonul statelor de la Vișegrad, Polonia, Ungaria, Slovacia
etc. Forme ale idealismului politic s-au ivit sub inițiativele
tehnocratice ale unor miniștrii, precum a fost ministrul de la
agricultură, Daea, care a inițiat un program de susținere a
antreprenoriatului agricol, dar din păcate, incomplet, inconsecvent, cu
multe defecțiuni, pe care un cercetător onest le cunoaște, dar și cu
multe efecte pozitive. Inițiative ca cele privind redefinirea
redevențelor, a condițiilor contractuale în domenii de maximă securitate
națională, precum cel energetic, ori cele de tip laburist (de
redefinire a pragurilor critice naționale la pensii și salarii) sunt și
ele direcții care anunțau un start al idealismului politic și deci al
unei opțiuni suveraniste. Din păcate aceste inițiative nu par să aibă
prea mulți aderenți în actualele partide de la guvernare și din
opoziție. Și totuși aceste direcții pot oferi soluții la criza care se
va dezlănțui sălbatic după actuala pandemie. Despre toate acestea, însă,
s-ar putea vorbi într-un cadru distinct mijlocit de studiile,
cercetările și lucrările mele și ale altor colegi de la Institutul de
Sociologie ori ale colegilor de la Institutul de cercetare a calității
vieții etc. Vom pune la dispoziția celor interesați asemenea studii prin
mijlocirea site-ul Institutului, a revistelor noastre și a site-ului Sociologia-azi.ro.
Victor Roncea: Vă mulțumim și le așteptăm cu interes!
A consemnat Victor Roncea
Preluare din Ziarul BURSA  / 02 aprilie 2020



Citește mai departe

Leave a Reply

Copyright © All rights reserved. | by AF themes.