May 17, 2021

Știri pe bune

Informații de ultima oră

„INT. EXT.”, un performance-manifest despre condiția artistului în pandemie, LIVE în vitrinele Galateca

4 min read



LIVE în vitrinele Galateca, într-o perioadă în care sălile de teatru din București sunt închise pe o perioadă nedeterminată. Un spectacol-statement despre condiția artistului în pandemie.

Un performance work in progress de Bobi Pricop, Mihai Păcurar, Teona Galgoțiu, Simona Dabija, Eduard Gabia, Kinga Ötvös, István Téglás.

Publicul va putea urmări LIVE și gratuit, un spectacol tip guerillă, în care artiștii vor performa în vitrinele galeriei, sub libera privire a trecătorilor. O invitație originală la o reflexie și un dialog despre rolul artistului în contextul pandemiei, în care orice contact cu publicul ­­­­a devenit mijlocit, cel mai adesea, de un ecran, reprezentat în cadrul performance-ului, simbolic, de geamul vitrinei. Chiar și în rarele dăți când întâlnirea este directă, masca obturează parțial comunicarea dintre artist și spectator. Altfel, „INT. EXT.” provoacă publicul la o experiență la rândul ei „obturată” – fără sonor -, dar care își propune să dea naștere unui nou tip de percepție a actului artistic. Totodată, vitrina se transformă într-un „spațiu de vânzare”, într-o perioadă în care artiștii sunt obligați la un gen de reconversie de mai multe tipuri.

Există contradicții care ne pot inspira și provoca, în cel mai bun sens, propulsându-ne în teritorii noi de înțelegere și empatie, și există contradicții care mai degrabă ne hrănesc frica și agresivitatea – ele se pot multiplica ușor, iar în combinație cu nerăbdarea de a-l asculta pe celălalt, cresc șansele unei alienări tot mai stratificate.

Deși, în mod firesc, contradicțiile există de când lumea, ultimul an a fost o perioadă în mod special fertilă pentru dialoguri tensionate și schimbări rapide și majore, atât în spațiul intim cât și în cel public. În plus, multe dintre definițiile pe care înainte le luam ca atare au început să se fluidizeze și să fie dezbătute într-un spațiu suspendat, virtual, în care se aglomerează tot felul de discursuri bruiate, pe teme aparent mici, care vizează nișele, și teme mari, care împart societatea în două sau mai multe poziții rigide.

În contextul valurilor de îmbolnăviri și decese, al locurilor de muncă pierdute și al presiunii tot mai mari sub care sunt puse sănătatea mintală și libertatea de a face planuri de lungă durată, următoarele întrebări pot părea deplasate sau în orice caz, deloc urgente – Ce sens are arta în lumea de acum, modificată fundamental de niște consecințe care nici măcar nu s-au cristalizat încă? Există o utilitate a ei, posibil de dovedit sau cuantificat? Cum poate fi susținută în fața publicului larg importanța recuperării și repunerii pe picioare a spațiilor culturale independente? Dar artiștii, ei cum își argumentează utilitatea, în primul rând față de ei înșiși, și apoi față de lumea din jur?

Căutarea răspunsurilor, urgente sau nu, începe într-un spațiu expus și totodată protejat, comunicarea dintre interior și exterior fiind și ea explorată prin contradicții – patru performeri izolați în patru vitrine separate observă fluxul oamenilor din stradă, de care sunt, la rândul lor, observați. Astfel, în mijlocul agitației orașului, geamul despărțitor (fragil și radical în același timp, prin puterea lui de a refuza dialogul familiar), propune un contact spontan, prin care conflictul dintre dorința imensă și anxietatea imensă de a ne apropia unii de alții poate fi, măcar un pic, îmblânzit.

Un performance colectiv work in progress, un spectacol de tip guerrillă în care artiștii vor performa în vitrinele galeriei, sub privirea trecătorilor. O invitație originală la o reflexie și un dialog despre rolul artistului în contextul pandemiei, în care orice contact cu publicul ­­­­a devenit mijlocit, cel mai adesea, de un ecran, reprezentat în cadrul performance-ului, simbolic, de geamul vitrinei. Chiar și în rarele dăți când întâlnirea este directă, masca obturează parțial comunicarea dintre artist și spectator. Altfel, „INT. EXT.” provoacă publicul la o experiență la rândul ei „obturată” – fără sonor -, dar care își propune să dea naștere unui nou tip de percepție a actului artistic. Totodată, vitrina se transformă într-un „spațiu de vânzare”, într-o perioadă în care artiștii sunt obligați la un gen de reconversie de mai multe tipuri.

Performeri: Simona Dabija, Eduard Gabia, Kinga Ötvös, István Téglás

Miercuri, 5  mai: 18.00 – 20.00; Joi, 6 mai:  18.00 – 20.00; Vineri, 7 mai:  14.00 – 16.00;

 



Citește mai departe

Leave a Reply

Copyright © All rights reserved. | by AF themes.