May 6, 2021

Știri pe bune

Informații de ultima oră

INEDIT. Părintele Constantin Voicescu în 1995 cântă Imnul Învierii compus de Valeriu Gafencu și ne transmite profetic: Orice cruce am purta, creștinul nu are dreptul să deznădăjduiască! AUDIO/VIDEO EMOȚIONANT

9 min read


AUDIO/VIDEO:

 
Părintele
Constantin Voicescu: Cuvînt
rostit la Înviere în anul 1995,
cuvînt proorocesc pentru perioada pe care o traversăm acum
și Imnul
Învierii compus de Valeriu Gafencu

Am
reușit să salvez de pe o casetă audio cuvîntul Părintelui
Constantin Voicescu rostit la miezul nopții în curtea bisericii
Sapienței din 23 aprilie 1995, moment în care a și cîntat Imnul
Învierii scris de Valeriu Gafencu, despre care nu se auzise încă. Se știe
că pe vremea aceea, ca și acum, erai obligat ca preot să citești Pastorala
oficială trimisă de la patriarhie, care vorbea despre minunea
Învierii și cam atît. Părintele Voicescu însă nu a făcut
ascultare, nu a citit, în acel moment, cînd în curte erau sute de
oameni, pastorala oficială, ci, ca o continuare a Cuvîntului
Sfîntului Ioan Gură de Aur,
a rostit cuvîntul său, urmat de intonarea Imnului
Învierii.
Acesta a fost compus și intonat prima oară în 1950, la închisoarea
Tîrgu Ocna, de Valeriu Gafencu, pe melodia lui Mihai Lungeanu,
colegii Părintelui Voicescu.

Pentru
anul 1995, acest lucru era un curaj deosebit, așa cum ar fi astăzi
să ceri, ca preot, să cânte lumea prezentă “Hristos a
înviat!” fără mască. Probabil de aceea Părintele nici nu a
citat în mod exact că autorul Imnului
Învierii este însuși Valeriu Gafencu, considerat „un periculos legionar”,
dar a spus că, mai devreme sau mai tîrziu, Biserica îl va
canoniza!

Am
dorit să vă prezint puțin contextul în care s-a rostit acest
cuvînt cu care ne hrănim astăzi. Pe de o parte, Biserica Sapienței
era frecventată de către colegii Părintelui, trecuți prin
Târgu-Ocna sau Aiud, printre care: Traian Popescu, Mircea Dumitrescu, Tudor Stănescu, Mircea Răzeșu,
Aristide Lefa, Mircea Moței, Dan Gheorghiu, Mircea Nicolau, dar
erau, mai ales „femeile mironosițe” prezente, unele dintre ele,
la această biserică, încă de pe vremea Părintelui Constantin
Sîrbu: Lucia Popșor, Xenia Mămăligă, Geta Gheorghiu, Elena
Ionescu, Sofia Dinescu, Anastasia-Sica Popescu, Galina Răduleanu.

Pe
de altă parte, mai erau acolo mulți studenți din generația “Piața
Universității”, dar la momentul ieșirii din biserică de la
miezul nopții cu sfînta lumină erau prezenți acolo și
intelectualii acelei vremi, de genul unora ca Horia Bernea, Paul
Gherasim, Ioan Alexandru, Ana Blandiana sau Romulus Rusan. Mulți
dintre cei pe care nu-i mai pomenesc priveau biserica mai mult de pe
margine, ca niște observatori al ciudatului fenomen de simbioză
între vechea generație a foștilor deținuți politici și
proaspăta generație a tinerilor care se adăpa cu sete din
experiența și înțelepciunea acestor bătrîni. Părintele
Voicescu, având o fină pedagogie misionară, a spus un cuvînt
pentru toți. A profitat de prezența acestor intelectuali, mai de
dreapta sau mai de stânga, care erau nerăbdători să ia lumina și
să plece acasă și a expus în premieră o compoziție a
martirilor-legionari din pușcării. După cum spuneam, lucrul acesta
era pentru acea vreme un gest de extrem curaj. Nici la biserica
Silvestru sau Stavropoleos, frecventate, de asemenea, de elita
intelectualității bucureștene, nu auzeai așa ceva. Cu siguranță,
în mulțime, erau prezenți informatorii care a doua zi aveau să
comunice ce se mai întâmplă pe la Sapienței. Preotul care
propovăduia în acest fel putea să fi expus a doua zi oprobiului
public în prima pagină a ziarelor Adevărul sau Libertatea (echivalente ale unor Hotnews sau G4-Media de astăzi) și chemării la darea de seamă la protopopiatul de care
aparținea.

Părintele
Voicescu nu se temea, el era de obicei prezent la manifestările
anticomuniste din Piața Universității sau la celelalte mișcări
de protest ale studenților, care mulți dintre ei erau fiii săi
duhovnicești. Părintele nu se mai temea de nimic, era un opozant al
noii conduceri neocomuniste, dar și al conducerii oficiale a
bisericii. Era o treabă foarte delicată, Părintele nu îl pomenea
la slujbe pe Preafericitul Teoctist (nepomenitorii de astăzi au un
exemplu suficient aici pentru a se smeri) dar îi pomenea pe membrii
Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și avea un dialog
deschis și bărbătesc cu patriarhul său, neacuzîndu-l de cădere
din har. Unul dintre lucrurile pe care i le reproșa era că nu
pomenește nimic despre acest fenomen al sfințeniei din temnițe.

Ar
trebui ca în istoria bisericii să se scrie că după 1989, pe lîngă
fenomenul de dezvăluire a martirajului din închisorile regimului
comunist, rostit de cei care au supraviețuit, a existat și acest
efort de a prezenta noii sfinți din închisori ocrotitori ai
Neamului Românesc, pornit de la Sapienței. Dacă astăzi, după 31
de ani, se are în vedere canonizarea sfinților închisorilor, ar
trebui să se știe că după 1989, primul dosar de canonizare a fost
alcătuit pentru Valeriu Gafencu și a fost depus la cancelaria
Sfîntului Sinod de către colegii lui care au cules mărturii de la
toți cei care l-au cunoscut. Această muncă a fost coordonată de
Părintele Voicescu, un dosar depus la Patriarhie a fost prin
prietenul său, Arhimandritul Bartolomeu Anania și un al doilea
dosar a fost depus la Asociația Foștilor Deținuți Politici sub
îngrijirea lui Constantin Aurel Dragodan.

După
slujba și cîntarea de afară, părintele a citit Cuvîntul
Sfîntului Ioan Gură de Aur care se rostește în timpul slujbei de
Înviere. “De este cineva creștin bun și iubitor de Dumnezeu, să
se bucure de acest Praznic frumos și luminat…” și apoi a continuat:
 
Cuvîntul
acesta al Sfîntului Ioan Gură de Aur (*) din secolul al patrulea este
atît de înflăcărat tocmai pentru că acest cuvînt este
fundamentat pe adevărul Învierii, pentru că Sfîntul Ioan Gură de
Aur și cei care îl ascultau credeau puternic în Înviere și
spunea Sfîntul Ioan Gură de Aur că această credință a
înflăcărat și a ținut în nădejde toate generațiile de
creștini, chiar dacă au avut să treacă prin greutăți, prin
necazuri, prin mucenicii.

Numai
această Înviere ne poate salva și pe noi, iubiții mei! Este
dovada că această Înviere este tăria noastră, faptul că în
vremurile cele mai grele din istoria mîntuirii noastre au răzbit,
așa, ca niște flăcări, ca lumini din întunericul lumii,
îndemnurile acestea spre nădejde, spre credință și spre dăinuire
în veșnicie.

Iată,
iubiții mei, experiența creștină nu trebuie să ne-o închipuim
că a fost numai acum două milenii, ci permanent în viața
bisericii. Permanent Biserica și creștinii au fost prigoniți și
au fost torturați și a avut Satana gîndul să-i nimicească, dar
tocmai credința în Înviere i-a ținut. Și am trăit cu toții
experiența aceasta satanică a luptei împotriva lui Hristos și
împotriva Învierii. Dar a făcut Dumnezeu ca tocmai din întunericul
și din suferința aceasta să răsară nădejdea Învierii, care
este suprema nădejde, pentru că țelul suprem este Învierea. Noi
năzuim spre Înviere!

Și
să-mi dați voie să vă citesc, sau poate am să încerc să vă și
cînt un astfel de îndemn care vine din fundul temnițelor comuniste
și care este compus de către unul din sfinții noștri, care sigur
va fi canonizat.


cheamă Domnul Slavei la lumină,

cheamă mucenicii-n veșnicii,
Fortificați
Biserica Creștină
Cu
pietre vii, zidite-n temelii!

Refren:
Veniți creștini, luați lumină
Cu
sufletul senin, purificat
Veniți
flămânzi, gustați cu toți din Cină:
E
Nunta Fiului De împărat.


crească-n inimile voastre-nfrânte
Un
om născut din nou, armonios,
Pe
chipurile voastre să se-mplânte
Pecetea
Domnului Iisus Hristos.

Un
clopot tainic miezul nopții bate,
Și
Iisus coboară pe pământ.
Din
piepturile nostre-nsângerate
Răsună
imnul Învierii sfânt.
 

Iubiții
mei, dacă astfel de cuvinte au putut să răsară din sufletul unui
om care era chinuit în mijlocul temniței, noi nu avem dreptul să
deznădăjduim, oricare ar fi situația, orice necazuri am avea,
orice cruce am purta! De aceea v-am cîntat acest cîntec. Creștinul
nu are dreptul să deznădăjduiască, deci!

Care
este mesajul pascal? Bucurați-vă, nu vă temeți! Sunt primele
cuvinte pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus mironosițelor,
ucenicilor și ni le spune permanent nouă pînă la sfîrșitul
istoriei, ne spune acest cuvînt: “Bucurați-vă! Nu vă
temeți!” Și nu putem să ne temem, deoarece știm că Hristos
a Înviat și înviind Hristos noi avem viață veșnică!

Florin Popescu

(*)  “De este cineva binecredincios si
iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest praznic frumos si
luminat. De este cineva sluga inteleapta, sa intre,
bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau. De s-a ostenit
cineva postind, sa-si ia acum rasplata. De a lucrat cineva din
ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa
praznuiasca.De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea,
sa nu se indoiasca, nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie,
nicidecum indoindu-se. De a ajuns cineva abia in ceasul al
unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci
darnic fiind Stapanul, primeste pe cel de pe urma ca si pe cel
dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel
ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel de pe urma miluieste,
si pe cel dintai mangaie; si aceluia plateste, si acestuia
daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama,
si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.Pentru aceasta, intrati toti intru
bucuria Domnului nostru; si cei dintai, si cei de al doilea,
luati plata. Bogatii si saracii impreuna bucurati-va. Cei ce
v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit
si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. Masa este plina,
ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa
flamand. Gustati toti din ospatul credintei; impartasiti-va
toti din bogatia bunatatii. Sa nu se planga nimeni de lipsa,
ca s-a aratat Imparatia cea de obste. Nimeni sa nu se tanguiasca pentru
pacate, ca din mormant iertare a rasarit. Nimeni sa nu se
teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului;
a stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de ea. Pradat-a iadul Cel
ce S-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune, fiindca a
gustat din trupul Lui. Si aceasta mai inainte intelegand-o
Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amarat, intimpinandu-Te pe
Tine jos: amaratu-s-a ca s-a stricat. S-a amarat, ca a fost
batjocorit; s-a amarat, ca a fost omorat; s-a amarat, ca s-a
surpat; s-a amarat, ca a fost legat. A primit un trup si de
Dumnezeu a fost lovit. A primit pamant si s-a intalnit cu
cerul. A primit ceea ce vedea si a cazut prin
ceea ce nu vedea. Unde-ti este, moarte, boldul? Unde-ti este,
iadule, biruinta? Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit.
Sculatu-S-a Hristos si au cazut diavolii. Inviat-a Hristos si
se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata stapaneste.
Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca
Hristos, sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a
facut. Lui se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor.
Amin.”



Citește mai departe

Leave a Reply

Copyright © All rights reserved. | by AF themes.