May 9, 2021

Știri pe bune

Informații de ultima oră

SÂMBĂTA MARE, ultima zi din Săptămâna Patimilor. Obiceiuri și tradiții. Învățăturile Părintelui Teofil Pârâian

7 min read


Sâmbăta Mare este ziua dinaintea Paștelui și ultima zi a Săptămânii Patimilor, în care creștinii ortodocși prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului. În această zi credincioșii se roagă, își amintesc de patimile suferite de Hristos pentru mântuirea omenirii și se pregătesc pentru ca seara să ia parte la slujba de Înviere. Potrivit tradiției, aceasta este ultima zi de pregătire a Paștilor, când se sacrifică mielul iar gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiționale și definitivează curățenia.Astăzi credincioșii se roagă, își amintesc de patimile suferite de Hristos pentru mântuirea omenirii și se pregătesc pentru ca la sfârșitul acestei zile să ia parte la slujba de Înviere.La ora 12.00, preoții ies din biserică împreună cu credincioșii și toți cei veniți la slujbă vor lua lumină vor asculta Sfânta Evanghelie. După răspândirea luminii sfinte, slujba continuă până spre dimineață. La plecarea spre casă, fiecare credincios este bine să ducă în căminul său lumânarea aprinsă la Înviere. Aceasta simbolizează Lumina Învierii Domnului Hristos.În Sâmbăta Mare, gospodinele fac ultimele pregătiri pentru masa de Paști. Vopsesc ouăle, în cazul în care nu au făcut acest lucru în Joia Mare, pregătesc cozonacii și pasca, drobul și friptura de miel.

Seara lumea pornește în liniște spre biserică, pe drum se vorbește în șoaptă, iar la slujba de Înviere toată lumea stă și ascultă cu mare evlavie. La miezul nopții, preotul cheamă credincioșii să ia lumină, spunând: “veniți sa luați Lumină!”. Credincioșii aprind lumânări și transmit, mai departe, lumina, până când toată lumea are lumânările aprinse în mână.
Părintele Teofil Pârâian ne învață despre această zi de Sâmbăta Mare:
„Pe cel ce S-a răstignit pentru noi veniti toti să-L lăudăm că pe
acesta L-a văzut Maria – e vorba de Maica Domnului – pe cruce si a zis:
Desi rabzi răstignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul meu”.
– În Sfânta si Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască si
trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos si pogorârea la iad, prin
care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viată
vesnică.
– Vom pomeni cu darul lui Dumnezeu în Sâmbăta cea Mare înmormântarea
Domnului Hristos, petrecerea în mormânt a Mântuitorului nostru. Vom avea
în vedere cele ce s-au petrecut pentru noi si pentru a noastră mântuire
în această zi. Si anume, îl vom avea în vedere pe Mântuitorul Cel ce a
fost în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul si în Rai ca un Dumnezeu
cu tâlharul, care a fost cu dumnezeirea pretutindeni: si cu trupul în
mormânt, si cu sufletul în iad, si împreună cu tâlharul cel mântuit în
Rai. E o zi în care ne arătăm nedumerirea si totodată convingerea că
moartea s-a întâmplat în viată, că Viata a primit moartea. Căci zicem:
„În mormânt, Viată, pus ai fost, Hristoase, si împărătia iadului Tu ai
zdrobit”. Ne gândim la Mântuitorul nostru Iisus Hristos în care se
întâlnesc cele potrivnice: moartea si viata. Moartea prin despărtirea
sufletului de trup si viata prin faptul că vorbind cu Domnul Hristos noi
zicem: „Când Te-ai pogorât la moarte Cela ce esti fără de moarte,
atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea dumnezeirii. Iar când ai înviat
pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat:
Dătătorule de viată, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Tie”. Rânduiala
Bisericii noastre este ca îndată după ce se spun cu cântare cuvintele în
care facem prohodirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, îndată după
aceea se pomeneste Învierea. Pentru că noi aducem aminte de moartea
celui fără de moarte, aducem aminte prin prohodire de cel ce a murit
fără să moară cu dumnezeirea, si în cazul acesta ne minunăm de Domnul
nostru Iisus Hristos si nu uităm de învierea Lui. „Desi rabzi
răstignire”, am zis în vinerea cea mare, „Tu esti Fiul si Dumnezeul
meu”. Si putem spune în continuare: „Desi esti în mormânt, Tu esti
Dumnezeul meu”. În această sâmbătă a tăcerii suntem chemati de Sfânta
noastră Biserică în cuprinsul Sfintei Liturghii să tăcem cu gândurile
noastre iscoditoare si să zicem:
„Să tacă tot trupul omenesc si nimica pământesc în sine să nu
gândească, căci Împăratul Împăratilor si Domnul Domnului merge să se
junghie si să se dea de mâncare credinciosilor. Si merg înaintea Lui
puterile îngeresti cu toată domnia si stăpânia, heruvimii cei cu ochi
multi si serafimii cei cu câte sase aripi, fetele acoperindu-si si
cântând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia”.
Asa se spune la Sfânta Liturghie. Asa trebuie să spunem si noi în
constiinta noastră, asa trebuie să gândim si noi despre tainele mai
presus de întelegere. Să tacă firea omenească cu gândurile ei pământesti
si să audă, să asculte, să vadă pe cei care îl însotesc pe Mântuitorul
nostru Iisus Hristos în moarte si prin moarte spre învierea cea de a
treia zi, pe care o asteptăm si pentru care ne-am rugat să o ajungem ca
să ne închinăm Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos fără de
osândă si să ne împăcăm cu toti. Să le zicem frati celor ce ne urăsc pe
noi si asa, în ziua Învierii să strigăm: „Hristos a înviat din morti cu
moartea pe moarte călcând si celor din morminte viată dăruindu-le”.
Pentru vremea la care am ajuns ne-am rugat de-a lungul întregului
post al Pastilor. Am zis la Liturghia Darurilor mai înainte sfintite
rugăciune către Dumnezeu: „Dă-ne nouă, Bunule să luptăm lupta cea bună,
calea postului să o săvârsim, credinta nedespărtită să o păzim, capetele
nevăzutilor balauri să le sfărâmăm, biruitori asupra păcatului să ne
arătăm si fără de osândă să ajungem a ne închina si Sfintei Învieri”. Am
ajuns în ziua Sfintei Învieri, am ajuns să ne închinăm Sfintei Învieri.
Biserica însă ne cere ceva anume si zice:
„În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea si unii pe altii să ne
îmbrătisăm, si să le zicem frati si celor ce ne urăsc pe noi si asa să
strigăm: Hristos a înviat din morti cu moartea pe moarte călcând si
celor din morminte viată dăruindu-le”.
Întrebarea firească pentru fiecare dintre noi este: Ne închinăm cu
adevărat Sfintei Învieri? Le zicem frati celor ce ne urăsc pe noi?
Suntem binevoitori fată de toti oamenii? Dacă da, atunci suntem
fericiti, pentru că trăim Ziua Învierii întru care dorim să ne luminăm.
Spunem că Pastele Domnului sunt o trecere de la moarte la viată si de pe
pământ la cer. Chemăm cerul si pământul să se veselească si zicem:
„Cerurile după cuviintă să se veselească si pământul să se bucure, si să
prăznuiască toată lumea cea văzută si cea nevăzută că Hristos a înviat,
veselia cea vesnică”. Pentru că stim că „prăznuim omorârea mortii,
sfărâmarea iadului si începutul altei vieti vesnice”. Si de aceea
„lăudăm pe Pricinuitorul, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel
unul binecuvântat, Dumnezeul părintilor si preamărit”. Avem bucuria să
vedem pe „Soarele dreptătii tuturor viată răsărind”, ne gândim la lumina
Învierii, la bucuria izvorâtă din mormântul cel dătător de viată al
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne bucurăm si noi împreună cu
uncenicii Mântuitorului, care s-au bucurat văzându-l pe Domnul (In. 20,
20) si răspundem chemărilor Sfântului Ioan Gură de Aur, care zice:
„Toti să vă ospătati din ospătul credintei, toti să luati bogătia
bunătătii. Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărătia
cea de obste, nimeni să nu se tânguiască pentru păcate că iertare din
mormânt a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte că ne-a izbăvit pe
noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea,
prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Si aceasta mai înainte
apucând Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amărât întâmpinându-Te pe Tine
jos, s-a amărât că s-a stricat, s-a amărât că s-a batjocorit, s-a
amărât că s-a omorât, s-a amărât că s-a legat. A luat trup si de
Dumnezeu s-a lovit, a luat pământ si s-a întâmpinat cu cerul, a luat ce a
văzut si a căzut întru ce n-a văzut. Unde-ti este moarte boldul?
Unde-ti este iadule biruinta? Înviat-a Hristos si tu te-ai surpat.
Înviat-a Hristos si au căzut dracii. Înviat-a Hristos si se bucură
îngerii. Înviat-a Hristos si viata vietuieste. Înviat-a Hristos si nici
un mort nu este în mormânt. Că Hristos înviind din morti începătură
celor adormiti S-a făcut. A aceluia este slava si stăpânirea în vecii
vecilor. Amin”.
În această atmosferă trăind, suntem cu adevărat oameni care prăznuim
Învierea Mântuitorului si dăm slavă celui ce a înviat din morti cu
moartea pe moarte călcînd.
Fragment de Interviu difuzat în Vinerea Mare a anul 1998 (10 aprilie ’98) pe Radio România Actualități

 
 



Citește mai departe

Leave a Reply

Copyright © All rights reserved. | by AF themes.