May 7, 2021

Știri pe bune

Informații de ultima oră

Avocatul Gheorghe Piperea după parodia votării Pașaportului de vaccinare: Voi ataca acest regulament la instanțele europene, cerând anularea sa

7 min read


Prin 2003, când mă străduiam să îmi scriu teza de doctorat*, în plin
efort de construcție a echipei și brandului sub care activez acum, am
descoperit una dintre regulile fundamentale după care ar trebui să
funcționeze Uniunea Europeană – principiul subsidiarității.
Având rădăcini adânci în religia protestantă, acest principiu presupune
ca autoritatea supremă să fie chemată să intervină în viața mirenilor
doar acolo și doar atunci când mirenii nu s-ar putea descurca singuri,
prin propria sârguință.
Noi, românii, chiar avem un proverb foarte
potrivit acestei filosofii a libertății și a responsabilității
individuale – Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă.
La nivel de organizare și funcționare ale UE, principiul subsidiarității
impune o partajare de competențe între autoritatea centrală europeană
(Comisia Europeană, executivul și, de cele mai multe ori, legislativul
UE, fiind vioara întâi, care face ca Parlamentul să fie oarecum
decorativ), pe de o parte, și statele membre ale Uniunii, pe de altă
parte.
Autorității centrale îi este interzis să se amestece în domeniile de
competență rezervate statelor membre.
Există, totuși, domenii presetate prin TFUE sau decise ad-hoc de
establishmentul UE, care reacție la diverse crize, în care autoritatea
centrală are competență și decizie, preluând porțiuni importante,
esențiale chiar, din atribuțiile suverane ale statelor membre.
Mai pe
șleau, statele membre, odată cu aderarea la UE sau cu „șansa” fiecărei
crize, mai mult sau mai puțin naturale, cedează din suveranitate către
birocrația bruxeleză.
La acel moment al vieții (2003-2005), când încă eram convins de idealul
laptelui și mierii care vor fi curs după aderarea României la UE, am
crezut că e bine ca România să cedeze la UE cât mai multe atribute ale
suveranității, de vreme ce ai noștri erau niște corupți, nepricepuți și
rău-intenționați, iar elitele bruxeleze păreau opusul alor noștri în
materiile politice, economice și sociale.
Îmi este clar acum că elitele „Înaltei Porți” de la Bruxelles nu sunt
nici populate cu pricepuți (de vreme comit greșeli din ce în ce mai
frecvente și, mai ales, se bazează pe fluxul neîntrerupt de „cadre”
întreținut cu marile și covârșitoarele corporații Big Tech, Pharma și
Finance, totul sub ochiul atoatevăzător al lui Big Brother), nici oneste
și nici bine-intenționate.
Și, evident, nu sunt nici eficiente –
exceptând sancțiunile aplicate amărăștenilor din țările membre de mâna a
patra, ca România, sau ficțiunile numite digitalizare, green deal,
gender identity, eco-prietenie etc., UE nu a excelat cu nimic în ultimii
14, de când România este săracul de la masa bogaților Europei.
Dimpotrivă, au fost numai eșecuri, cadouri acordate băncilor,
corporațiilor IT și industriei farmaceutice, militare sau de
intelligence, făcându-i pe Putin și pe Li Peng repere de eficiență și
democrație iliberală.
De fapt, retroactiv, înțeleg că acest centralism „democratic” este nimic
altceva decât principiul după care a funcționat vreo 70 de ani Uniunea
Sovietică – centrul moscovit era infailibil și atotputernic, republicile
unionale având o spoială de atribuții suverane și de democrație locală.
Iar acum, când China a devenit (printre altele, cu ajutorul Germaniei,
al Franței și al corporațiilor europen) prima hiper-putere mondială,
centralismul „democratic”, standarizarea și ratingul de cetățean devin
modele de urmat de către „papalitatea” bruxeleză.
Cu siguranță, motivul pentru care fondatorii UE au prevăzut în TFUE
principiul subsidiarității este exact acest pericol al centralismului,
care poate determina o oribilă transformare a UE într-o Uniune Sovietică
Europeană, condusă de Germania. Sau într-un al patrulea Reich …
Pe măsură ce crizele au devenit mai numeroase și mai cronice (cu
acutizări periodice, pentru a restabili supușenia și calmul necesare,
prin frică endemică, instituțională, promovată la tv), principiul
subsidiarității a fost aruncat la coș – exceptând Germania și Franța,
plus doi-trei sateliți. Înalta Poartă de la Bruxelles (includ aici și
Banca Centrală Europeană, care are sediul la Frankfurt) a preluat din ce
în ce mai multe atribuții care, în mod normal, ar fi trebuit să
aparțină exclusiv statelor membre.
De fiecare dată, pe baza principiului
nazist „e pentru siguranța voastră” (uneori explicit afirmat).
Toate cele 4 tipuri de criză pe care le-am parcurs din 2007 până azi –
terorismul, falimentul bancar, imigranții, plandemia – au fost
oportunități de creștere a puterii centralizate a birocrației de la
Bruxelles – Strasbourg – Luxembourg – Frankfurt, în dauna țărilor membre
(minus Germania și Franța).
Deși acest lucru nu se discută, adevăratul
motiv al părăsirii UE de către britanici a fost totalul abandon al
principiului subsidiarității, centralismul tot mai totalitar exercitat
de elitele „europene” auto-mandatate**.
Nu e cazul să iau pe rând aceste crize succesive și cronicizate, pentru a
exemplifica modul chinezesc (picătură cu picătură) în care birocrația
UE a acaparat ilegal competențe ale țărilor membre, încălcând principiul
fondator al subsidiarității.
Plandemia anilor 2020-2021 este un exemplu edificator și suficient.
Sub impactul fricii cultivate insistent și atotcuprinzător, cu ajutorul
cenzurii de pe rețelele de socializare și al propagandei grețoase
întreținute cu bani publici de mass-media main-stream, lumea s-a plâns
că „onorata” Înaltă Poartă nu se implică suficient în combaterea
plandemiei, iar Comisia Europeană a spus că s-ar implica dacă nu ar fi
atât de multe state cu atât de multe atribuții în domeniul sănătății
publice care încurcă o strategie unitară, coordonată, standardizată și
rapidă, la nivel de UE.
Iar statele și politicienii „interni” s-au
grăbit să pună la picioarele CE aproape toate atribuțiile strategice în
domeniul „luptei” contra plandemiei.
De exemplu, CE nu numai că s-a
implicat în autorizarea pe repede înainte a vaxxinurilor experimentale
create peste noapte de „curajoșii” creatori de magie și manipulare
genetică, dar a și acordat, în mare secret, imunitate de răspundere
civilă și penală pentru reacțiile adverse și novice ale vaxxinurilor.
În
plus, CE a pre-cumpărat miliarde de doze de vaxxin, înainte chiar de a
se asigura că există capacități de producție și stocare.
A făcut această
minunată afacere din banii noștri, ai contribuabililor, mințind în mod
mârșav că serurile sunt gratuite.
Că, ulterior, CE a declanșat
verificări ale efectelor adverse (prezentate ca imposibile) și procese
contra unui producător, pentru omisiunea licrării la timp a dozelor, în
cantitățile contractate, faptele nu fac decât să probeze marea
competență și priceperea deosebită a „negociatorilor”.
Dar, mai ales,
aceste fapte probează că niciun politician, birocrat sau tehnocrat care
primește (sau își ia singur) puterea de la popor nu renunță niciodată la
zisa putere, chiar cu riscul contrazicerii au distrugerii statului de
drept.

Principiul subsidiarității este, teoretic, o stavilă potențială a
excesului de „centralism democratic” al acestei birocrații.
Auto-mandatarea elitelor tehnocratice cu puteri pe care nimeni nu li
le-a cedat și, mai ales, comerțul cu indulgențe practicat de
„papalitatea” europeană cu marile corporații globale, după principiul
„ușii rotative”, impun ca necesară revenirea în matca firească a acestui
partaj de competențe.
Principiul subsidiarității poate fi stabilopodul suveranist contra
mareei centraliste birocratice bruxeleze și contra tsunami-ului
corporatist globalist
Recenta procedură de vot din Parlamentul European, referitor la
așa-numita „adeverință verde”, impusă ca o țidulă de obținut în vederea
liberei circulații în UE, umple paharul acestor abuzuri*** și întrerupe
șirul cedărilor liberticide și abandonului drepturilor noastre – ne vom
revolta. Mai ales judiciar.
Pentru încălcarea principiului subsidiarității și a libertății de
circulație în spațiul UE (unda dintre libertățile esențiale stabilite în
Carta fundamentală a Drepturilor Omului, parte componentă a TFUE), voi
ataca acest regulament la instanțele europene, cerând anularea sa.
*teza, susținută la Sorbona (Paris I) și la București (Facultatea de
Drept), a fost publicată sub titlul ”Societăți comerciale, piață de
capital, acquis comunitar”, la editura CH Beck, București, în anul 2005;
nu se mai găsește în librării, ci doar în unele biblioteci ale
facultăților de drept, la Biblioteca națională și la Institutul Max
Planck din Hamburg
**în fapt, niște reprezentați ai ONG-urilor globaliste, progresiste și
corporatiste care, din nenorocire, au infestat iremediabil chiar și
CtEDO și niște cadre ale multinaționalelor, care execută 2-3 ani de
„serviciu credincios” în organizațiile UE, după care se întorc în
corporație, pe bani și bonusuri de „performanță” abject de mari
***pe internet și feisbuc circulă [de la ActiveNews] un document din care rezultă că acest
„pașaport” de vaxxinare era planificat încă din 2018, ceea ce înseamnă
că votul din Parlamentul UE nu a fost decât o parodie



Citește mai departe

Leave a Reply

Copyright © All rights reserved. | by AF themes.