December 3, 2020

Știri pe bune

Informații de ultima oră

23 noiembrie: Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii – 300 de ani de la nașterea lui la Ceruri. Mărturia lui Silviu Andrei Vlădăreanu despre valurile de bună mireasmă ale moaștelor Sfântului

4 min read


Cuviosul Antonie de la Iezerul Vâlcii este pomenit în Biserica Ortodoxă la data de 23 noiembrie, fiind cinstit în mod deosebit în zona Olteniei, unde este trecut în calendar cu cruce roșie.

Sfântul Antonie era de neam român și a trăit în vremea domnului Țării Românești Matei Basarab (1632-1654) și a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu (1688 și 1714).

Impresionat de viata aleasa pe care o duceau calugarii, a intrat în viața monahală la Schitul Iezeru din Vâlcea. În viața mănăstirească, Cuviosul Antonie a trăit într-o mare nevoință, încât celorlalți viețuitori din chinovie li se părea că ar fi în trup duhovnicesc, ca un înger.

Dorind să sporească nevoințele monahicești, a cerut binecuvântare Episcopului locului, Ilarion, să meargă la Sfântul Munte Athos. Acesta cunoscând că este monah cu mult har și de mare folos multora, l-a sfătuit să renunțe. Cuviosul Antonie îi ascultă sfatul și în jurul anului 1690 s-a retras la câțiva kilometri de schitul Iezeru, în muntele cu același nume, unde și-a găsit adăpost într-o peșteră. Aceasta i-a devenit chilie și loc de reculegere. 

Nemulțumit că nu avea un loc anume rânduit pentru rugăciune, a început să sape alături un mic paraclis în stâncă, lărgind stânca în așa fel încât să poată face din ea un lăcaș de închinare și de preamărire a lui Dumnezeu. Terminând această bisericuță, i-a pus o catapeteasmă și icoane, înzestrând-o cu cele necesare săvârșirii dumnezeieștilor slujbe. Episcopul Ilarion al Râmnicului a sfintit acest lăcaș.

În această bisericuță s-a rugat mereu cuviosul Antonie, până la sfârșitul vieții. Cobora la schit doar în duminici și sărbători pentru a asculta Sfânta Liturghie și a primi Trupul și Sângele Domnului.

Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul a cunoscut când urma să treacă din această lume la viața veșnică și i-a spus ucenicului său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte, că sfârșitul său se apropie, iar după ieșirea sufletului, să se nevoiască să pună trupul său în gropnița pe care a săpat-o singur în piatră.

După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se, Cuviosul a trecut la Domnul.

Cuviosul Antonie a stat în sihăstrie 28 ani și a trăit în total 92 ani. Mutarea sa la Domnul a fost în 23 noiembrie 1719.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea la 21 iunie 1992.

Sfintele Moaște ale Cuviosului Antonie au fost așezate în Biserica Schitului Iezer. O particică din Sfintele sale Moaște se află și la Schitul Darvari din București.
 
Mărturia lui Silviu Andrei Vlădăreanu despre valurile de bună mireasmă ale moaștelor Sfântului
 

 
V-ați gândit vreodată să vă faceți pustnici? Sau… sfinți? Vi se pare
imposibil? Vi se pare prea târziu? Vi se pare incompatibil cu cariera
dvs.? Nimic nu e imposibil.
Sfântul Antonie de la Iezerul, a ajuns pustnic și sfânt deși, până la 64
de ani, a dus o viață cât se poate de firească.
 
Era vlah de neam, s-a
născut în Ianina, în nordul Greciei în anul 1628, pe la 20 de ani s-a
stabilit la nord de Dunăre, prin părțile Olteniei și se îndeletnicea cu
comerțul, ca majoritatea aromânilor din vremea aceea. A fost comerciant
mai bine de 40 ani. A avut și viață de familie pentru că s-a căsătorit
și a avut un copil.
 
La 64 de ani însă, a intrat în mânăstire și, mai apoi, s-a retras în
pustie, în adâncul pădurilor de lângă Olănești, județul Vâlcea, la
Schitul Iezerul care pe atunci era pustiit și ruinat. După ce l-a
refăcut, s-a dus mai în adânc în pădure și, vreme de 3 ani, și-a săpat
într-o stâncă, singur, cu dalta și ciocanul, o bisericuță, o chilioară
și locul de îngropare.
 
Cu 40 de zile înainte, Sfântului Antonie de la Iezerul, Dumnezeu i-a
descoperit ceasul morții și în ziua de 23 noiembrie 1720, în vârsta
fiind de 92 de ani, Sfântul s-a mutat cu pace la Domnul.
 
Să știți că l-am pomenit în această scurtă evocare pe Sfântul Cuvios
Antonie de la Iezerul – Vâlcea, pe care îl prăznuim mâine, nu numai
pentru încurajatorul său exemplu și nu numai pentru că se
împlinesc 300 de ani de la mutarea sa la Domnul, ci și pentru că el mi-a
prilejuit poate prima întâlnire cu un miracol în viața mea.
 
Dau mărturie că acum vreo 20 de ani, participând la Schitul Iezerul la
slujba de priveghere în cinstea Sfântului și eu și ceilalți prieteni cu
care eram am fost înfiorați de valurile de bună mireasmă, o mireasmă cum
n-am mai simțit, care au început dintr-o dată, în timpul slujbei, să
izvorască din răclița simplă, de lemn, în care era așezat capul
Sfântului.
 
Doamne ajută!
 



Citește mai departe

Leave a Reply

Copyright © All rights reserved. | by AF themes.