December 2, 2020

Știri pe bune

Informații de ultima oră

ACTIVEART #1 – Suplimentul Literar-Artistic al ActiveNews. LAZĂR, PRIVIGYEI, GĂINĂ, PETRIA, POPA, S., SUCIU

9 min read


Pentru că primim numeroase contribuții literare și artistice de la Dvs, cititorii ActiveNews, ne-am hotărât să publicăm o parte dintre ele într-o formă unitară, însoțite și de câteva recomandări ale noastre, cum ar fi foto-povestea cu care ilustrăm această premieră. Debutăm așadar cu ACTIVEART – Suplimentul Literar Artistic de final de săptămână. Doamne, ajută!
LAZĂR Fata cu geamantan
“Pe la inceputul anilor 1970 era o linie de tramvai pe care mai mergeau inca vagoane Thompson din 1936… liniile 6 si 10 aveau aceste vagoane din lemn, cu multe accesorii de bronz inauntru.

Tramvaiul venea pana la Nuferilor, actuala Berthelot, langa liceul Balcescu, acum Sava.
Si in tramvaiul ala m-am suit sa merg pana la un coleg care statea la gara sa reparam un casetofon.
Eram tare gomos, aveam un aparat de fotografiat rusesc, Kiev 80, copie a Hasselbladului, si normal ca faceam probe si fotografiam tot ce misca.
Ma sui in tramvai… la clasa întâi. 30 de bani.
Vagonul urmator era clasa a 2-a, 25 de bani, dar riscai sa dai de golăneți pe acolo așa că nu m-am zgârcit la 5 bani.
Vagonul gol… si in față o fata foarte foarte frumoasa cu un geamantan.
Normal ca am facut o imagine… aparatul asta avea vizare pe sus, te uitai de sus pe un geam mat, boierie când voiai sa fotografiezi fara sa fii vazut.
La declansare insa, belea.
V-am spus ca era sovietic? Apăsai pe declanșator, două voleuri se deschideau, obiectivul zdrang inchidea diafragma, in timpul asta zbârrr oglinda – ca era reflex – o zbughea in sus, apoi obturatorul cu perdea mecanica expunea filmul zmmmaxvvvj, asa ceva, si gata poza.
Ca sa mai vezi ceva trebuia armat dar era riscant.
Normal ca disparea romantismul si surpriza dar macar aveai o poza.
Ideal era sa declansezi cand tramvaiul opreste ca sa o zbughesti când se deschide usa sa nu îți cadă aparatul daca primesti un geamantan in cap.
Culmea este ca am cunoscut-o cam la o jumătate de an absolut intâmplător pe fata asta… mi-a povestit că ducea o mașină de scris într-un geamantan la o mătușă și a crezut că a fotografiat-o Securitatea… nu a dormit câteva zile.
Cam astea erau coordonatele în care ne mișcam.
Orice fâceam nu era bine sau făcea vrjjjklapsk.
Najpa.”
 

 
***
 
PRIVIGYEI Toamna în Maramureș – un film de un minut realizat de câștigătorul premiului I la Concursul de Fotografie ActiveNews “Dulce Românie”, Alexandru Privigyei:

 
 ***
 
GĂINĂ “Pârcovaci, strict confidențial și alte
povestiri” 
 
Regalul lansării cărții “Pârcovaci, strict confidențial și alte
povestiri”, a relizatorului TVR Radu Găină. Recital extraordinar al lui Grigore Leșe,
“La coborâtul oilor”, 24 octombrie, 2020, Biserica din Pârcovaci. Un extras cu Nistrule, apă vioară și Bucovino, plai cu flori, mai jos. Întreaga înregistrare, realizată de Claudiu Petringenaru, AICI.

***
PETRIA  “O tentativă de spargere a propagandei oficiale”

„Timpuri virale. Gânduri pe contrasens”, de Alexandru Petria, Alexandria Publishing House, Suceava, 2020
„Aș fi fost bucuros dacă n-aș fi avut prilejul să public această
carte. Ea n-ar fi existat fără realitatea conținută, una extraordinară,
și nu în principal fiindcă e vorba despre o perioadă pandemică, ci
pentru reacția halucinantă a omenirii confruntare cu virusul SARS-COV-2,
venit din China sau altă parte, cum n-a mai fost în istorie, chiar în
cazul unor maladii infinit mai grave. Nici n-am intenționat inițial s-o
scriu, dar paginile s-au adunat aproape zi după zi. Ca o încercare
personală de clarificare a situației, reacții intelectuale la ceea ce a
depășit cu mult o simplă problemă medicală. N-am avut pretenția de-a
descoperi exhaustiv fenomenul, m-a preocupat esențialul – cum de-a dat
peste cap omenirea un virus cu o mortalitate bine sub 1%?
N-am așteptat sfârșitul poveștii, sunt edificat. Unele articole au
apărut pe Stiripesurse.ro și Gândește.org. Textele nu se referă toate la
Covid-19, sunt și despre alte subiecte acute ale existenței, în ultima
perioadă nu am avut în cap numai boala, viața neputându-se reduce doar
la un aspect al ei și fiindcă prin lărgirea perspectivei ai o viziune
mai clară a particularului, a amănuntului. „Timpuri virale” e o
invitație la gândire a scriitorului care sunt, o tentativă de spargere a
propagandei oficiale.” – Alexandru Petria, Cuvânt Înainte.
***

POPA
Închinarea
Stau nemișcat,
în fața Ta,
chip iconic
întins pe cruce.
Mă opresc
din gândire,
la hotar,
silindu-mă
într-un gest
de închinare.
Mă predau
într-o dulce
liniștire tainică,
așteptând,
cu răbdare,
nașterea
chipului de Fiu.
Simt o căldură
lăuntrică
și emoția puternică
a nașterii
chipului de Duh,
ca o înfăptuire
a închinării iconice.
Ștefan Popa
***
S.
Sunt un copacPoți să-ți sprijini fruntea
De trunchiul meu aspru
Sau poți să mă lovești
Ca să-ți treacă supărarea.
Mă poți tăia
Ca să ai cu ce să te încalzești
Sau unde să traiești:
Printre crengi și rădăcini
Moarte.
Poți să-mi primești frunzele
Pe obraji
Sau poți să le vânturi cu mâinile
Ca să te bucuri,
Ca să simți că trăiești.
Dau și flori pentru tine,
Pentru voi.
Ele miros a copilărie
Și a anotimpuri;
Sunt plăcute privirii
Culorilor din soare.
Îți dăruiesc umbra mea
Omule,
Chiar și atunci când mă tai,
Ca să nu-ți fie prea greu
În arșița vieții.
Un singur lucru te rog:
Nu mă tăia pentru hârtia
Minciunilor tale!
Căci eu nu pot minți,Așa sunt făcut.
Dacă vrei să semeni cu mine
Înfige-ți rădăcinile adânc
Și bea din seva pământului
Și luminează-ți fața cu soare.
În final, dacă mă asculți,
Poți să-mi faci un semn în scoarță
Care va fi și semnul tău:
Poți să mă crestezi
Și să sorbi
Viața din copac,
Din pomul vieții,
Crucea.George Daniel S.
***
SUCIU
mămăligaI.establishmentu’ suntem noităios ne sâsâia bâlbuțăși te mai miri că ne tot dăm de-a durade colo coloși de-a berbeleaculși după cum bine mi se pareloc ar mai fipân’ să atingemla fundsaculison îi ținemtoțicitind de zordin almanahedupă ceca pe nătângi gânsacio vreme ne’ndoparăcu vești alese pe sprânceanădespre găini de prin vecinice puii vii îi fatădupă gestații ’n minți perverse depeltici piticifrustrați de viața ce defel nu ’i iartădin dragoste făcurăm bre!un scărpinici gonflatpiticcel mai frumos din fetzi-frumoșiicarene zăpăci o vremecu rulotade biata pisicuță se udă de ciudăprivind rânjit la noul mini-grangurce cuteza a sta cu zeii-alăturide liră ne băturăm jocși ease sparseîn glasuri lâncede de balaoacheșice se vedeau pe-Acropole cu-aezii asemeniîn prime timela o fatăpre-școlităcu leafa ce-obsedă națiunea ’ntreagăvr’o câțiva aniaaah! esca ‘l cotropi pe…escuromânescu-i dorulunul pe lume și făr’ de părechede neasemuitși răstignitpe-un teide sub a lunei razădulcea durerepe care toți scuipam cu urădin refulăride impotente potriviride muzelucru normalde e să știe lumeace ne ’nvățase bietul sigmund șisubituitarămsau nu uitarăm?hmm!II.bre!nu fi totuși făr’ de plaiu’ fairc’ avem și Luni Amare și-Appolodorinece lupt’ avan cu-aieve mori de vântși-Alexandrine printre flori cătândeși mândre zvonitoare de colindeși ’mbătătoare câmpuri de Narciseși mai avem Zamfiriși Tudori d’ ai lu’ Gheorgheși câteși mai câți,,,și-am fi avut și papionde sinergia faptelor mărețenu ni ’l tăia din fașă cu lămpașu ’n fruntebăgat și el la apăcând gluma se umflă a moarteși răsuflă a stihuri pentru marilenapuahhhhhhh!ne-o coapse bine iliciIII.of! of!măi! măi!IV.djugașvili-ul stalin o vorbă avealegat de cine voteazăși viața la toți păn’ acu’ ne’ arătăc’ așa echiar nu mai conteazănu’ i brânză prea mare de-alegem un willynici chili prin fund nu ne arde de udremandelele roz muiate’n urinănu scapără ioc a dreptate divinăpe tonta-i gelos chiar și carlo collodică ăi demiurgimai cu-aplecare furăși basne băsnirăcu sfori îl legarăde însuși Arsenie Sfântulcheița-i întoarsă de pârțuri sfârșitela darul divin meleșcanuiar hunor hăl hun e’ nhămat cu nădejdela carul edecului iliciși zsolt alu’ szilaghi…poulitolog ppmtdeh!rotaru costic’ alternează pe stângadd-ul e doar muțunachesimpatic iahtist de fațadăși hoț de pp pe de-asuprajoiannis e-un calsau iapă încaltea-ie neamțcum io mi ’s rabinmeditând cabalistic la vechea voroavăcu sașii și sacii ’ncurcați printre casede craiul bătrân cu n ’șpe nevestenu am nimica a ziceca toți de mai sus și cu alții asemenie roșu la cur ca macaca monicapuiți de năpârci în cloaca infectăa hâdei și recii ocultenu ’l știm pe-amariței și nici că ne pasăvadim ar fi fostda’ nu schizofreniccu Gheorghe aș mergecă nu e vândutși gestul mi-ar fi alinare…eh! oare?dar iarăși mă ’ntorc la gândul lui stalincel fiu de evreu răspopitcu-altoi la o mână(reptila de beria)și-atunci oare ce mai rămâneești liberromânes’alegidupă inimide mintea ți-e coaptă ’ndeajunss’ alegi să fii Omnu cârpă’ n picioarela șleahta de slugi hrăpărețe și crudea marilor șerpi colcăindla vedereazicând se simt în atoată putereV.deci…VI.un popor de plângăcioși noi suntemspunea cinevașide ne gândimcă doru-i dor și doaremai că ’nclinăm a ’i da dreptatedar cin’ ne făcu ’ntr’ ăst felcă lacrima vărului exilatîn euxinul pontsorbită fusese până ’n străfunduride-un alt popormai aprigce respecta durerea la vedereși chiar de meșteșugul delicatnu ’l pătrundea cu totulsimțea deplin adânc aleanulprefigurând metamorfozeiar noip’ acilea ne născurămdin cristalina picurareavidă după scumpa sarepe care o ’nghițirăcu sughițuriacei sălbatici puitori de rod pe viece se-aruncau în suliți spre tăriedar de atunci trecură mulți prin plaice invita la jaf pe furii lacomiiar crudul aluat vreme n’ avu ’ndeajunsspre a dospi în tihnăprecum croissantul din boulangerieși ne făcurăm mămăligăe drept că ’n creierii de munteni se păstreazăîncăgena nemuririida-i tot mai rarăși se dilueazăîn vechiul ceaun pierdut printre tisece cad sub securiVII.și ș’ alțiică (h)unii…mămăliga nu explodeazăzisese ’n dispreț suveranun vajnic electriciancu pile voltaice ’n Vaticannu-i vorbă darăcă prin istorieai luiîși cam știrbiră din gloriecercând tăria mămăligiidamămăliga nu explodeazămămăliga se coace și coacemămăliga taceîn ea ’și rup lupii colțiide ea trag ca de halviță hoțiide mii de animămăliga rabdăși hulpave guri îneacăcu lună și soare și plai cu răzoarecu stupi și cu floarepân’ ce ’mbuibatul de preaplin moaredar mămăliga numămăliga doare cu dor de ogoarecu codri și ape cu munți și cu marecu lacrimi de tei prefăcute ’n cristalece sară pe inimice mut urlet zbiarămămăliga e moale în oala lumiidar fulgeră ’n vremecu bulzuri aprinsemămăliga nu-i proastădoar pareea păgubos orgoliu n’ areea nu ’și pune ’n coș ouă toatesă piarăcând știe că lumea-i o fiarămămăliga ’ntoarce obrazulși celui cocoș de pripasce-ascunde o pată ce nu se mai spalădeh! apa de vichy…o apă ce-udase un maquis anemiccu tone de-azot presăratsă se ’ntremeși loc să primească la hâdul festinmămăliga tacese coace și coaceea ’și catăsmeritălocul prin ieslecu boulce mielu’nvălește cu ochiiblânziiși tace…că asta-i vremea vorbei…Cuvântul… reveni-va
Sorin Suciu
Vă recomandăm în încheiere o selecție din fotografiile Concursului ActiveNews “Dulce Românie” :


Vezi galeria
Concursul de Fotografie ActiveNews Dulce Românie



Citește mai departe

Leave a Reply

Copyright © All rights reserved. | by AF themes.