October 25, 2020

Știri pe bune

Informații de ultima oră

Oboseala pandemiei. Cum si de ce ne-am convins ca pericolul virusului nu mai exista

7 min read




Explozia recenta de noi imbolnaviri cu SARS-CoV-2 in tara noastra, dar si la nivel global, poate fi explicata si prin faptul ca daca initial am sperat la un razboi-fulger prin care sa castigam lupta cu virusul, pandemia se dovedeste a fi un razboi de uzura pentru care pare ca nu suntem pregatiti mintal. Ceea ce specialistii OMS catalogeaza ca o oboseala a pandemiei.La opt luni de la inceputul pandemiei SARS-CoV-2, tara noastra se gaseste intr-o situatie cu adevarat dificila, cu peste 3.000 de cazuri noi zilnice si un sistem medical sub o presiune maxima. Cu estimari ce indica probabilitatea de a avea peste 5.000 de infectari zilnice in luna urmatoare, guvernul de la Bucuresti a venit, pentru prima data de la finalul starii de urgenta cu noi restrictii alaturi de apelurile repetate catre populatie pentru respectarea masurilor de protectia sanitara.Este un scenariu care s-a derulat deja in multe tari europene, Polonia, Cehia, Germania sau Spania venind si ele cu noi restrictii dupa cifre record de noi imbolnaviri.Zilele trecute, Organizatia Mondiala a Sanatatii a dat publicitatii un raport cu privire la fenomenul de “oboseala pandemiei/pandemic fatigue”, tendinta oamenilor de a isi pierde motivarea pentru a respecta masurile de protectie recomandate de catre autoritati. Potrivit specialistilor OMS acest fenomen este exprimat printr-un numar din ce in ce mai mare de persoane care nu respecta suficient recomandarile si restrictiile, diminuandu-si efortul de a se tine la curent cu privire la pandemie si fiind observata o diminuare a perceptiei riscului asociat COVID-19.Autorii raportului explica ca o astfel de demotivare este fireasca si de asteaptat in acest stadiu al unei crize. Asta pentru ca la inceputul unei crize, majoritatea oamenilor sunt capabili sa isi valorifice capacitatea de raspuns – o colectie de sisteme de adaptare mintala si fizica pe care oamenii le folosesc pentru supravietuirea pe termen scurt in situatii acut de stresante. Cu toate acestea, atunci cand circumstantele cumplite continua, ei trebuie sa adopte un stil diferit de a face fata, iar oboseala si demotivarea sunt rezultatul acestui lucru.Nu putem trai intr-o stare continua de alertaAlexandru Toma Patrascu, membru fondator al Asociatiei Secular-Umaniste din Romania si autorul cartii de succes “Povestiri despre epidemii si vaccinuri” este de parere ca fenomenul este real in contextul in care noi, ca orice alt organism, nu putem trai intr-o stare continua de alerta.”In celebrul film din anii 60, Cum sa furi un milion de dolari, cu Audrey Hepburn si Peter O’Toole, personajul interpretat de acesta din urma reuseste sa fure o statueta valoroasa provocand alarme repetate cu ajutorul unui bumerang. Paznicii intervin prima oara, intervin a doua oara, dar cand acele alarme continua aparent fara motiv, acestia il dezactiveaza si de abia atunci este furata statueta. Este o tactica ce se aplica in toate confruntarile din natura, simulezi un atac astfel incat sa reduci reactivitatea oponentului. Asta pentru ca este foarte greu de mentinut constant nivelul de alerta.In sistemele de aparare al tuturor organismelor apare o amortire, nu poti fi tot timpul atent la un stimul. Aceasta amortire nu este rea, daca ne gandim evolutiv, pentru ca nu poti fi tot timpul in alerta pentru ca ai auzit o frunza miscandu-se, pentru ca ar trebui sa fi atent la toate frunzele care se misca. Noi am evoluat ca sa detectam niste schimbari bruste in mediu, ceva care iese brusc in evidenta, ca sa detectam tigrul care iese brusc din tufis de exemplu. Ai auzit o data miscandu-se, te duci te uiti, auzi a doua oara, te mai uiti o data, chiar si daca acolo este tigrul dupa o serie te obisnuiesti si cu tigrul. Sa ne gandim la imaginea turmelor de antilope din savana care stau la cativa metri de haita de lei. Doar nu pot sa fuga tot timpul, ca doar leii sunt peste tot. Nu pot sa stea intr-o stare continua de fuga, ci fug doar cand leii se napustesc asupra lor”, a declarat acesta.Suntem intr-un razboi de lunga durataIn opinia lui Toma Patrascu am intrat in acesta pandemie cu asteptarile unei lupte si victorii fulger asupra virusului sperand intr-o revenire rapida la normal si doar intelegand faptul ca suntem in fapt implicati intr-un razboi pe termen lung ne poate ajuta sa ne stabilim asteptarile in mod corespunzator.”E un fenomen experimentat in diferite alte situatii. Sa ne gandim la Primul Razboi Mondial, cand toate armatele cand au intrat in razboi se asteptau ca pana la Craciun sa fie acasa. Oamenii au plecat pe front in august cu aceasta asteptare, iar socul a fost mare cand au descoperit ca de Craciun sunt inca in transee si nu acasa.Si razboiul mondial a durat oficial patru ani si jumatate, dar pentru multe state starea de razboi a continuat, cu razboiul dintre polonezi si rusi, cu razboiul din Turcia, cu razboiul civil din Rusia, interventia noastra in Ungaria din 1919, au fost tot felul de lupte – deci chiar daca oficial ostilitatile s-au incheiat in noiembrie 1918, de fapt luptele au continuat multa vreme. Asa se va intampla si cu actuala epidemie. Faptul ca va veni un vaccin, iar cel mai optimist scenariu ne arata ca acest lucru nu se va intampla in urmatoarele sapte, opt luni, nu inseamna ca lupta nu va continua. Sigur, poate luptele nu vor mai fi de amploarea actuala, nu va mai fi o explozie a cazurilor, dar pericolul va continua sa existe”, a mai spus acesta.O problema sa sanatate mintala la nivelul societatiiPentru psihiatrul Gabriel Diaconu analiza OMS arata ca aceasta pandemie incepe sa devina o problema mintala la nivelul comunitatilor, al societatii, furia oamenilor, negarea consecintelor unei posibile infectii sau rationalizarile individuale sunt reactiile tipice la trauma provocata de epidemia SARS-CoV-2.”Formularea utilizata de cei de la OMS face o paralela cu “oboseala” din alte domenii de studiu, un sinonim pentru tulburarea de stres post-traumatic pe vremuri era combat fatigue, oboseala de lupta, vorbim de epuizarea compasiunii, in ceea ce inseamna ingrijirea persoanelor cronic bolnave. Trauma vicarianta, sau repetitiva, picatura chinezeasca, trauma de genul asta genereaza un complex de simptome unele dintre ele avand de a face cu starea psihica a persoanei, oamenii vor avea stari de depresie, de anxietate, probleme de alimentatie, de somn.Dar altele sunt eminamente comportamentale – comportamentul oamenilor se schimbamcand au variatii ale sindromului de stres post-traumatic, si faptul ca OMS iese cu formularea asta este sugestiv pentru realitatea ca existenta pandemiei dar si felul de a reactiona al autoritatilor a declansat in populatia vulnerabila reactii de stres post-traumatic ce incep sa fie profund vizibile. Cu alte cuvinte pandemia incepe sa devina si o problema de sanatate mintala la nivelul comunitatilor. Faptul ca incepem sa ne inducem ca pericolul este mult mai scazut face parte din mecanismele de aparare la care oamenii apeleaza in momentul in care sunt traumatizati. Negare, rationalizare, tot ceea ce inseamna represie, furie – toate fac parte dintr-o paleta de reactii psihologice in prezenta unui factor psiho-traumatizant”, a declarat acesta.De ce a slabit mecanismul de aparareSpecialistii OMS subliniaza ca aceasta demotivare este rezultatul slabirii mecanismului de aparare cauzat de, in primul rand, durata lunga a pandemiei, dar si de dorinta de autodeterminare sau pur si simplu obisnuinta cu acest context.”Mai multe componente legate de motivatia individuala au fost puternic afectate de longevitatea situatiei pandemice. In primul rand, amenintarea perceputa a virusului poate scadea pe masura ce oamenii se obisnuiesc cu existenta sa – chiar daca datele epidemiologice arata ca riscul poate, de fapt, sa creasca. In acelasi timp, pierderea perceputa ca rezultand din reactia la pandemie (blocari, restrictii) este probabil sa creasca in timp, pe masura ce oamenii experimenteaza consecintele personale, sociale si economice pe termen lung ale restrictiilor. Pentru unii oameni, echilibrul se poate schimba, iar costurile percepute ale reactiei la pandemiei pot incepe sa depaseasca riscurile percepute legate de virus.In al doilea rand, dorinta fireasca de autodeterminare si libertate poate creste pe masura ce restrictiile continua pentru o lunga perioada de timp, impun inconveniente in viata de zi cu zi sau se schimba continuu in felul in care oamenii simt ca nu prea au control.Nu in ultimul rand, chiar si cele mai scandaloase circumstante devin normale atunci cand sunt experimentate pe perioade mai lungi de timp. Oamenii se pot obisnui cu pandemia si cu amenintarea pe care o reprezinta, iar de aici poate aparea lipsa de vigilenta”, se arata in raportul Organizatiei Mondiale a Sanatatii.Recomandarile OMSCei de la OMS recomanda o serie de strategii pentru autoritati in a mentine sustinerea publicului. In primul rand este important ca politicile si masurile sa aiba la baza dovezi empirice, fiind preferabila o politica de reducere a riscului, dar care sa le permita oamenilor sa-si traiasca viata.Trebuie acceptata astfel ideea ca este posibil ca restrictiile pe scara larga sa nu fie fezabile pentru toata lumea pe termen lung. Apoi, oamenii trebuie angajati ca parte a solutiei, fiind importanta implicarea lor, dar si a comunitatilor in fiecare nivel de decizie. Si nu in ultimul rand autoritatile trebuie sa recunoasca si sa abordeze dificultatile experimentate de oameni si impactul profund pe care pandemia l-a avut asupra vietii lor.



Citește mai departe

Leave a Reply

Copyright © All rights reserved. | by AF themes.